5964 poze   103612 vizite
Albume
0 - Vand 2 Cocosi Frumosi017 - Cocosi Rezerva Matca1 despre MAID IN ROMANIA2 C O N T A C T3 ANIMALE31 gainarii - chicken stuff   Barbeana de Hunedoara      1 rasa maternala - hen breed - maternal chicken breed         2014 - m         achizitie 24-03      2 rasa paternala - rooster breed - male chicken breed         20 preambul - prezentari preliminare - plus alte chestiuni premergatoare         2012         Picu         4 lucruri - mai mult decat extrem de - nasoale pe 1ii ale lunii a 4-a         tot Scrofita Alba         2013         Involtul         In atentia Dlui CosminN - Involtul - Close-up         Detaliu pliu de piele - suport barba - la gainile barboase         Involtul si consoartele - la data de 26 noiembrie 2014         Involtul si consoartele - la data de 5 decembrie 2014         Ochila         Rosca         2014         pui         I puii mei la data de 20 07 ac         II puii mei la data de 30 08 ac         III puii mei la data de 02 09 ac         IV puii mei la data de 10 09 ac         V puii mei la data de 11 09 ac         VI aceeasi pui la data de 26 noiembrie 2014         VII aceeasi pui la data de 27 noiembrie 2014         VIII aceeasi pui la data de 5 decembrie 2014         Diverse - plus cvasi-neprevazute         Adita - plus alti broileri         odd eggs - oua verzi         2014 - p         dar din dar      3 produsi - X         2014 - jr      Planuri pentru mai departe - 2015         aI - acasa         I - L I - MATCA GAINILOR DE CASA - promotie 2015         bI - L I - INCUMB SA INCUBEZ         bbI - L I - PUII DE CASA - productie 2015         I - L I - PUII DE CASA - evolutie 2015         I - L I - PUII DE CASA - defecte si particularitati 2015         cI - L I - Operatiunea Closca - fara legatura cu rascoala de la 1784         I - L I - EXPERIMENTUL CLOSCA 2015 - Phila-broody-ia Experiment         I - L I - PUII DE CUMPARAT - revolutie 2015         II - a-ailalta casa         II - L II - INCUMB SA INCUBEZ      Sezon 2016         01 Gainet 2 martie 2016         02 Gainet 9 iulie 2016         03 Gainet 11 iulie 2016         04 Gainet 22 iulie 2016         05 Gainet 1 august 2016         06 Gainet 6 august 2016         07 Gainet 10 august 2016         08 Gainet 14 august 2016         09 Gainet 15 august 2016         10 Gainet 16 august 2016         11 Gainuci 27 decembrie 2016         Detaliu cerbice - wattles la un cocos non-barbos - 22 februarie 2016         Detaliu conflict interspecific - 22 februarie 2016         Incubator Bio-Eco-Natural         Piulica         Piulitza - 26 august 2016      Sezon 2017         01 Gainuci 27 februarie 2017         02 Gainuci 28 februarie 2017         03 Gainuci 01 - 05 martie 2017         04 Detaliu cerbice - wattles la un cocos non-barbos         05_Gainet_25_iunie_2017         06_Gainet_30_iunie_02_iulie_2017         07_Gainet_09_10_iulie_2017         08_Gainet_15_iulie_2017         09_Gainet_20_21_septembrie_2017         10_Gainet_30_septembrie_2017         Ia - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ         Ib - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ         Ic - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ      Sezon 2018         2018 - nFUSION Project         I - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ32 porumbarii - pi-djinn stuff   321 Vernilion - Balan - Blanca - sau ce-o mai fi   OO Gogol Memorial OO   Planuri columbofile pentru 2015      L II - Fals - Jurnal de voliera         JURNAL ESTIVAL - pigeon loft - open session - summer season         PORUMBEI RELOCATI - indoor flotilla - inn flock - covered covey         PRIMA MARE LANSARE - Free Pigie - Great Flight - GoodStart Flying33 mamifere - mammals stuff   De prin tara_ Lineback-Randall de GJ   De prin tara_ Pinzgauer de HD   De prin tara_ Vlaicu-Ciot I4 VEGETALE   40 Requiescat in pace Ginkgozza - Vivat gens Ginkgoaceae -- RIP Ginkguta - Vivat ginta Ginkgo   401 Porodici s-un pic de ceapa      PORODICI 2016      PORODICI 2017         news - new entries         28 aprilie 2016         3 iunie 2016         9 iunie 2016         iunie - habar n-am         tot iunie - habar n-am         Productia casei - vedere de ansamblu - soiuri - 9 august 2016         Colectare seminte 11 august 2016         Colectare seminte 12 august 2016         Colectare seminte 16 august 2016         Colectare seminte 17 august 2016      PORODICI 2018         VII MMXVIII         VIII MMXVIII   41 Dream-OK   42 Pup de fraga   43 Portocalele cailor   44 Mazare salaica      The Salaica Reloaded - Je et le Haricot magique - G-eu si vrejurile de salaica   45 Cucuruz cu rost      2015 - L I - Cucuruz vs Mazare ft Curcubete      2017 - Cezarica ft Dusa   46 2 plus 1 soiuri de nuci   47 Roza Montana   48 Scorus   49 2 - sau poate 3 - soiuri Mar domnesc      Mere poganoace de vara de la Bretelin   Planuri vegetale pentru 2015 - cadouri pentru Domnisoara5 MINERALE   deocamdata nu avem   Planuri minerale pentru 2015alte alea   hambarele lui MARC AROI7I - 1922 AROn MARC

membru din 31 March 2014

OO Gogol Memorial OO

Gо́gоl Memоriаl



M-am săturat de scris necroloage şi-ngropat animale preferate! După întâmplările din ultima, scurtă & proaspăt-de-recentă, perioadă, am ajuns un gropar tot mai versat şi tot mai versatil ca încropitor de zoo e-epitafuri... ... din păcate... din păcate... din păcate...


După Picuţă[1] (asta ca să nu-l mai pomenesc pe Bitman, câinele meu preferat din viaţa asta, căruia încă nu i-am alocat text aici...), ne-a părăsit şi Goguţă şi, odată cu el, pe mine & tot cheful de a mai fi implicat în creşterea animalelor...
De fapt, ca şi ceilalţi părăsitori, nici el n-a avut nicio vină. Pur şi simplu l-am pierdut... L-am găsit vineri, în 10 aprilie (2015)... Nu eu. Eu îl găsisem pe Picu. Pe Gogoloi l-a găsit L., lat, lungit pe pardoseala boxei lui individuale, în care devenise familist pt. ultima oară.
... fiecare cu animalul lui... Gogol a fost însă şi animalul meu, unul preferat, chiar dacă eu mai puţin am petrecut cu el...

Ajunsesem să-i duc dorul. Nu-l mai văzusem de la finele anului trecut/ începutul acestui an. La ultima sesiune de vizitare abia aşteptam să-l revăd, să-mi afund din nou pometul drept între omoplaţii lui fluffy powder puffy de porumbel pănos, pufos şi prăfos cu pulberi de sidef şi argint. Era modul meu de a-l saluta. Mă făcea să mă simt vinovat pt. hărţuirea asta afectuoasă. După un „vhuu” scurt, în parte înfundat, în parte vocal şi gutural, obişnuia să mă anunţe că nu-l amuză demersul meu. O făcea cu o serie de bătăi stridente de inimă. Apoi îşi tempera ritmul cardiac şi, bănuiesc că, se bucura, aşa cum bănuiesc şi că mă recunoştea. Pe L. o ştia sigur. Cum îl ţinuse multă vreme indoor, atunci când era liber, la câteva camere distanţă, pleca uneori în căutarea ei. Chiar dacă nu-i agreea pe invazivi, era obişnuit cu oamenii.
Fiind ţinut singur mai bine de jumate de an doar de când îl ştim noi, cred că i se urâse... în perioada scurtă de cca. o lună, în care l-am avut musafir şi eu, obişnuia să se apropie de locul unde lucram. Păstra o distanţă reconfortantă, însă nu se îndepărta. În lipsă de alternative, cred că îl relaxa să mă ştie aproape. Îşi stabilise un loc al lui, mereu acelaşi, pe pragul biroului, din care mă privea în timp ce lucram. Uneori îşi mai întrerupea serviciul de gardă, direcţionându-şi vigilenţa spre aranjatul penajului, apoi intra iar în „stand by”, veghindu-mă răbdător. Venea în locul ăla din orice colţ al incintei. Cred că îl prefera. Nu îl părăsea decât pt. o scurtă gustare, apoi revenea.
O să-mi lipsească mult... în curând (sper că) voi schimba locaţia pt. altceva mai ofertant; acel loc însă, cu acel prag, cu acel porumbel pe el, cred că va fi una din amintirile de forţă ale acestei etape, acolo...

Chiar dacă mai mult a fost a lui L., l-am îndrăgit şi eu, şi-l regret, de-am ajuns să am emoţii acum, când îi caut pozele să i le postez... a fost cel mai decorativ şi, şi mai important, cel mai uman dintre cei vreo 40 de porumbei care mi-au trecut prin atenţie de când mă interesează domeniul. Porumbel n-a prea fost, dar asta-i altă poveste în care poate că intru mai în josul textului...

Exceptându-i pe voiajorii pe care i-am donat lui taică-miu, pentru mine Gogol a fost şi primul meu porumbel „de rasă”, de care am fost impresionat la prima vedere... pe când mi-era doar o loptă imensă de sidef mat, timorat pe fundul unei cutii de hârtie A4...
plin de căpuşe negre, din acelea „de pene”, care şi ele se bucurau de bogăţia penajului sidefiu. Party-n puff făceau cu toate neamurile lor numeroase... până când le-am stricat petrecerea...

Aşa l-a găsit L. în plină vară trecută. Vizita un şantier. În colţul incintei a văzut o volieră dezafectată... sau ceva... un coteţ cu etaj... Ştiindu-mă interesat, eu în perioada aia fiind în plină căutare a modelului ideal de volieră pt. porumbei şi/ sau adăpost pt. găini, m-a sunat să-mi spună.
A doua zi, iarăşi în trecere pe acolo, inspectând mai amănunţit epava, a văzut un porumbel înăuntru. Mi-a spus şi asta. I-am cerut să ceară detalii. Nu le-a primit. Nu avea de la cine. Pasărea era într-o situaţie critică. Habar n-am de când stătea singur acolo. Afară era caniculă... l-a adăpat pe loc cu puţină apă, apoi a fugit în piaţă după grăunţe...
Deşi şantierul se pornise de ceva timp, vechile edificii fiind demult demolate, voliera din colţ fiind şi ultimul vestigiu care mai amintea că acolo fuseseră oameni, nimeni dintre şantierişti nu ştia ce e cu acel porumbel. Nici măcar nu-l observaseră. Nici măcar proprietarul. Atunci L., cu acordul acestuia, s-a hotărât să-l ia barem în îngrijire, dacă nu să-l adopte.
Eu l-am văzut după ceva timp. După ce L. îi pregătise deja colivia indoor. Era primul „un fel de VRdF” pe care aveam să-l văd „pe live”. Mi-a plăcut mult. Tot în premieră am văzut şi molii de pene. Asta nu am apreciat... I-am trasat lui L. sarcină să-l deparaziteze de îndată, lucru pe care l-a şi făcut. A durat ceva. Aşa durează tratamentul recomandat de farmacista veterinară şi confirmat de Internet... nu mai ştiu cu ce pulberi siderale, asortabile (desigur) cu sideful VRdF-ilor... ţine cam vreo 20-spre o lună de zile.
Starea generală a porumbelului deja se îmbunătăţise înainte de adopţie. Astfel, dacă la descoperire era atât de slăbit încât cucuia pe podeaua volierei, fără să se mai poată ridica la odihnitori şi/ sau boxe, după scurta perioadă ocupată cu formalităţile de adopţie, perioadă în care a fost zilnic hrănit şi adăpat, Gogoloi devenise ceva mai tonic.
Numele avea să şi-l primească mai târziu. Pe atunci cred că era doar (un) „Porumbel”... chiar dacă prea porumbel nu fusese deloc la noi. Oricât de tonic, arareori se ridica într-un zbor jos şi scurt, de cele mai multe ori razant cu solul. Alungat spre boxa lui, mai degrabă prefera să umble legănat, ca o gâscă. Era tare simpatic. Grăbit, aducea cu un Road Runner ardelean supraponderal, un galoş aripat, în slow motion, care oricât de zorit ar fi, nu lasă pe nimeni şi nimic să-i strice tihneala unui şpaţir.

Nu ştiu cine i-a fost stăpân. Cum L. a pierdut de tot contactul cu proprietarul conjunctural al plaţului cu volieră, nu am reuşit să aflu nici până azi, deşi diligenţe s-au făcut, iar de insistent mă ştiţi deja... Probabil nu voi afla niciodată. Nici nu cred că mai are vreo importanţă acum... Mi-a rămas ca o fantomă de informaţie că porumbei ar fi crescut cândva p-acolo un arab sau ceva... Alte păreri erau că voliera aparţinuse unui crescător care a murit şi a lăsat Lumii acesteia, fără sarcini precise şi responsabilizări, tot şeptelul... Oricine şi orice ar fi fost, habar n-am de ce îl abandonase pe acesta. Poate pt. că era mai bătrân.
Înainte să-mi dau seama că nu agrează să zboare, credeam că a fost scăpat după relocarea stăpânului şi s-a întors la vechiul domiciliu. Acum ştiu că n-avea cum. L. mi-a mai spus că în volieră, pe jos, erau şi carene descărate de porumbel. Alături de sternuri, mai multe pene, unele încă prinse-n fragmente de braţ de aripă. Probabil muriseră ceva porumbei pe acolo. Poate de sete şi foame. Poate intrase ceva la ei. Uşile, nu mai ştiu, dar cred că-mi spusese că nu mai aveau închizători... cine ştie câţi din colocatarii lui Gogoloi se prăpădiseră în acest fel. El, dragul meu, a fost un supravieţuitor... până acum...

La L. cea mai mare parte a perioadei a fost, cum spuneam, ţinut în casă, într-o colivie improvizată dar confortabilă totuşi. Cotidian, destul de mult din a doua parte a zilei, primea permisie pt. antrenarea aripilor şi plimbare prin camere. Uneori o consuma. Alteori, din prea multă comoditate poate, ori poate din alte cauze, prefera să rămână în adăpost, chiar dacă acesta rămânea deschis ore întregi.
Doar de puţin timp, anul ăsta, a fost relocat într-un cub de 1mc, într-o remiză, unde speram să-l şi împerechez şi să-l ţin până la finalizarea şi darea în folosinţă a volierei.
Din lipsă de alternative imediate, în acel cub, i-am prezentat-o pe Albuţa[2], porumbela pripăşită la altcineva de altundeva şi primită de noi în grijă. Cu aceasta a fost potrivire la prima vedere, deşi Albuţa fusese recent împerecheată cu un guţan şi depusese ouă chiar, în mai multe rânduri, însă le părăsea sistematic.
Introdusă la Gog, din prima s-a apucat să mănânce, liniştită, de parcă acolo ar fi fost la ea acasă de când lumea... M-a surprins comportamentul ăsta, pt. că în vechiul ei cub avea apă şi mâncare la discreţie, care nu se terminau, nici ele, nici discreţia, niciodată.
În fine, a 2-a zi, ambii porumbei stăteau pe bară, umăr-lângă-umăr, şold-lângă-şold, „shoulder-2-shoulder”... oferindu-şi momente sensibile şi tandreţuri, mai ales Gogol ei, care o ciugulea-n ceafă ca un coafez-featherstylist/ featherdresser, lucru care m-a surprins la un mascul atât de bătrânel şi de atâta vreme înstrăinat şi însingurat printre oameni...
Pt. că nu doream să depună acolo ouă, i-am relocat în alt cub, pe Goguţă pt. ultima oară... În scurt timp au venit şi ouăle. Nici nu ştiu dacă erau fecundate şi, dacă da, dacă de Gogoloi.
De clocit le clocea doar Albuţa. Cel puţin, noi, doar pe ea am văzut-o. Nu părăsea aproape niciodată cuibul. Poate Gogoloi intra la el în schimbul doi. Noaptea n-am stat niciodată să-l urmăresc. De când aveau ouă, el stătea veşnic pe bară. Nu-l vedeam coborând nici la mâncare. Cred însă că se hrănea când nu-l vedeam noi.
Apoi l-am găsit mort. L. crede că era bolnav, că de aia stătea doar pe bară, că de aceea nu clocea niciodată, neînlocuind-o pe Albuţa la cuibar... Eu încă mai cred că totuşi o făcea noaptea... nu cred că a fost bolnav pt. că stătea pe bară sus, efort considerabil pt. un gogoş care mai degrabă „fugea”, ca un cuc californian din Ardeal, decât să zboare... Îmi amintesc că în prima zi după relocare a stat pe pardoseală, de mă temeam că nu va ajunge niciodată pe bară... dacă reuşise, şi dacă se mai şi menţinea, presupun că era suficient de în formă...
E posibil să fi sucombat de bătrâneţe... în fond, din acest „Mortal Kombat” cu vârsta nu iasă nimeni învingător... Habar n-am cât trăieşte un porumbel. Goguţă cred că avea vreo 5 ani şi, probabil, un cumul considerabil de patologii dobândite înainte să ajungă la noi, chiar dacă în condiţiile special de artificiale în care l-am păstrat, n-a apucat să le manifeste.

Spre deosebire de Picu şi rămăşiţele lui, de data asta, pe Gogol l-am îngropat de-ndată. Nu mai era nimic de aşteptat...
L. l-a dus & condus la groapă şi, ca un copil ce nu voia să piardă contactul cu jucăria favorită, pe tot parcursul, am surprins-o, cu mâna-n săculeţul în care-l ambalasem... ţinindu-l în mână. Voia, pesemne, să se mai bucure de atingerea pufoasă a lui G.. Atât de mult o bucurase. Primul porumbel al ei şi, probabil, şi ultimul porumbel de care cred că va avea să se ataşeze. L. l-a iubit mult.
Spre deosebire de ceilalţi, pt. care, cred, are compasiune ca pt. orice animal, pe ăsta l-a iubit poate şi pt. că nu prea a fost porumbel, ci mai mult un „pet” care a bucurat-o cu compania lui pt. mai bine de jumate de an.

Amândoi l-am regretat, nu ca pe un om ci, ca pe doi, noi doi pe alţi doi oameni...
... asta poate şi pt. că, pt. fiecare din noi, ne par tot mai puţini oameni aproape şi, dintre aceştia, probabil că şi mai puţini dintre „umani” se încadrează în specie...
Egoist cum sunt, eu regret toate puţinele momente în care l-am avut aproape. Regret că nu au fost mai multe. Dacă ştiam că nu mai are mult, probabil că n-aş mai fi încercat să-l împerechez şi integrez într-o colonie de semeni de-ai lui, ci l-aş fi păstrat în casă, spre propria mea bucurie...
Niciodată însă nu poţi ştii... sper totuşi că a fost fericit în ultima parte a vieţii. La „noi” a prins de toate, inclusiv o ultimă încercare de familie. A călătorit mult, oarecum ca un adevărat voiajor... mai mult poate decât mulţi voiajori adevăraţi... A făcut sute de km. E drept, nu în zbor, ci cu maşina sau trenul... a fost astfel, chiar dacă nu un porumbel tipic, sigur sigur un Voiajor. Şi a fost şi destul de românesc, şi foarte frumos, VRdF-ul „nostru”...

L. cred că îl regretă cel mai mult. I-a amenajat şi mormânt. I-a postat, peste brazda funerară, proaspătă, sub care-l îngropasem, o piatră în formă de inimă – în viziunea ei... Şi Picu are peste el o piatră tot în formă de inimă. Până la urmă, toţi bolovanii de râu, altfel şlefuiţi şi rotunjiţi de torente, indiferent cum arată, atunci când îţi acoperă ceva pierdut, ce-ţi pare valoros şi important, se transformă în inimi de piatră...

Astfel, am ajuns să ne tot extindem... din păcate, deocamdată, doar cimitirul de animale... Sper să ne limităm aici carierele alternative, eu pe cea de cioclu iar, L. pe cea de „preoteasă veterinară” şi maestră de ceremonii nedorite...

Până una-alta, Gogu e subiect tabu. L. nu mai suportă să amintesc de el... nu mă gândeam că va ajunge să-ndrăgească într-atât de mult un porumbel. Pe primii guţani aciuaţi la „LOCANTA II: [#chichenhostel]” îmi amintesc că i-a alungat de pe casă sistematic, până când ăia se săturaseră şi n-au mai venit... E drept, Gog. a fost altceva decât un porumbel... deci, e de-nţeles...
... de răsfoit şi privit poze cu el nici nu se mai pune problema să poată fără a fi considerabil sensibilizată... acum am ajuns să regret lansarea în aventura asta zoo... îmi pare rău şi că am mai băgat-o şi pe L. în business... poate că trebuia, măcar pe ea, să o las la faza la care alungă guţani pripăşiţi... antrepriza asta, într-un an de zile, numai regrete ne-a adus amândurora şi, deocamdată, niciun rezultat... şi porniserăm de la atâtea intenţii & idei bune... de speranţe & aşteptări nici nu mai pomenesc... :(


Ca de obicei, şi în acest album, în completare & spre ilustrare, ataşez imagini diverse cu Gog, strânse de-a lungul scurtului timp.
Din drag pt. el, îi pun toate pozele peste care am reuşit să dau prin arhiva lui L., unele reuşite, altele mai puţin...
Opis:
– în debutul albumului (în triplu), IMG-20150110-01323 – una din ultimele imagini ale lui G. Una dintre cele mai dragi mie... în ipostază tipică lui atunci când era răsfăţat & pamper-it, de bufniţoi îmbufnat... (poza e făcută înainte de instalarea lui în cub, probabil ultima cu el la domiciliul indoor)...
– în prima serie (DSC02843... IMG-20140625-00526) apar imagini cu Goguţă în domiciliul originar... iniţial „la podea” (DSC02845), aşa cum a fost găsit, apoi „revenit la sentimente mai bune” (IMG-20140625-00525)...
– seria a 2-a (DSC02971... IMG-20140706-00554) – cuprinde imagini surprinse în timpul unei prelungite şi interminabile sesiuni foto... cu dragul de el, parţial deranjat, mai mult curios şi, invariabil, frumos!..
– în fine, în DSC03042 – apare prima colivie făcută pt. Gogo; nu a locuit-o niciodată, fiind înlocuită cu altele 2, una temporară şi ultima... ultima...
– în mini-seria DSC03811-DSC03813 – apare colivia temporară a lui Goguţă, cea în care a şi fost împerecheat cu Albuţa-Verиilion...
– pt. ca în IMG-20141214-01138 – să fie colivia de veci a lui Gogoloi, înainte de prima populare şi după, cu Verиiliona deja clocind...
– ... şi „cimitirul” cu mormintele: cel mare (dreapta) al lui Picuţă, cel mic (ascuns după pom) al lui Goguţă (20150410_185427)...

Mie, suplimentar, mi-a rămas de la el (şi) imaginea de avatar a contului de utilizator/ administrator de pe PC: DSC02977...

G-dot/ 16 aprilie 2015



[1] maidinromania.sunphoto.ro/4_lucruri_-_mai_mult_decat_extrem_de_-_nasoale_pe_1ii_ale_lunii_a_4-a

[2] maidinromania.sunphoto.ro/321_Vernilion_-_Balan_-_Blanca_-_sau_ce-o_mai_fi
IMG-20150110-01323 - Copy
IMG-20150110-01323 - Copy
IMG-20150110-01323 (2)
IMG-20150110-01323 (2)
IMG-20150110-01323
IMG-20150110-01323
DSC02843
DSC02843
DSC02844
DSC02844
DSC02845
DSC02845
IMG-20140624-00517
IMG-20140624-00517
IMG-20140624-00518
IMG-20140624-00518
IMG-20140625-00525
IMG-20140625-00525
IMG-20140625-00526
IMG-20140625-00526
DSC02971
DSC02971
DSC02972
DSC02972

Comentarii album • 4
inuktikut 21 April 2015  
Frumoasa povestea, superb porumbelul.
Raportează
MAIDINROMANIA 21 April 2015  
Vă mulţumesc! Da, avea un caracter minunat. Ceilalţi porumbei pe care îi am sunt sperioşi şi zboară bine, ar fi imposibil de ţinut în casă. Mie mi-a plăcut mult şi ca aspect, deşi cunoscătorii mi-au spus că pt. rasa VRdF nu e un exemplar foarte reuşit. A fost şi asta o experienţă...
Raportează
sopinceanc 17 April 2015  
F frumosi
Raportează
MAIDINROMANIA 17 April 2015  
Vă mulţumesc! Aşa e! A fost foarte frumos!
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.