5964 poze   103692 vizite
Albume
0 - Vand 2 Cocosi Frumosi017 - Cocosi Rezerva Matca1 despre MAID IN ROMANIA2 C O N T A C T3 ANIMALE31 gainarii - chicken stuff   Barbeana de Hunedoara      1 rasa maternala - hen breed - maternal chicken breed         2014 - m         achizitie 24-03      2 rasa paternala - rooster breed - male chicken breed         20 preambul - prezentari preliminare - plus alte chestiuni premergatoare         2012         Picu         4 lucruri - mai mult decat extrem de - nasoale pe 1ii ale lunii a 4-a         tot Scrofita Alba         2013         Involtul         In atentia Dlui CosminN - Involtul - Close-up         Detaliu pliu de piele - suport barba - la gainile barboase         Involtul si consoartele - la data de 26 noiembrie 2014         Involtul si consoartele - la data de 5 decembrie 2014         Ochila         Rosca         2014         pui         I puii mei la data de 20 07 ac         II puii mei la data de 30 08 ac         III puii mei la data de 02 09 ac         IV puii mei la data de 10 09 ac         V puii mei la data de 11 09 ac         VI aceeasi pui la data de 26 noiembrie 2014         VII aceeasi pui la data de 27 noiembrie 2014         VIII aceeasi pui la data de 5 decembrie 2014         Diverse - plus cvasi-neprevazute         Adita - plus alti broileri         odd eggs - oua verzi         2014 - p         dar din dar      3 produsi - X         2014 - jr      Planuri pentru mai departe - 2015         aI - acasa         I - L I - MATCA GAINILOR DE CASA - promotie 2015         bI - L I - INCUMB SA INCUBEZ         bbI - L I - PUII DE CASA - productie 2015         I - L I - PUII DE CASA - evolutie 2015         I - L I - PUII DE CASA - defecte si particularitati 2015         cI - L I - Operatiunea Closca - fara legatura cu rascoala de la 1784         I - L I - EXPERIMENTUL CLOSCA 2015 - Phila-broody-ia Experiment         I - L I - PUII DE CUMPARAT - revolutie 2015         II - a-ailalta casa         II - L II - INCUMB SA INCUBEZ      Sezon 2016         01 Gainet 2 martie 2016         02 Gainet 9 iulie 2016         03 Gainet 11 iulie 2016         04 Gainet 22 iulie 2016         05 Gainet 1 august 2016         06 Gainet 6 august 2016         07 Gainet 10 august 2016         08 Gainet 14 august 2016         09 Gainet 15 august 2016         10 Gainet 16 august 2016         11 Gainuci 27 decembrie 2016         Detaliu cerbice - wattles la un cocos non-barbos - 22 februarie 2016         Detaliu conflict interspecific - 22 februarie 2016         Incubator Bio-Eco-Natural         Piulica         Piulitza - 26 august 2016      Sezon 2017         01 Gainuci 27 februarie 2017         02 Gainuci 28 februarie 2017         03 Gainuci 01 - 05 martie 2017         04 Detaliu cerbice - wattles la un cocos non-barbos         05_Gainet_25_iunie_2017         06_Gainet_30_iunie_02_iulie_2017         07_Gainet_09_10_iulie_2017         08_Gainet_15_iulie_2017         09_Gainet_20_21_septembrie_2017         10_Gainet_30_septembrie_2017         Ia - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ         Ib - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ         Ic - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ      Sezon 2018         2018 - nFUSION Project         I - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ32 porumbarii - pi-djinn stuff   321 Vernilion - Balan - Blanca - sau ce-o mai fi   OO Gogol Memorial OO   Planuri columbofile pentru 2015      L II - Fals - Jurnal de voliera         JURNAL ESTIVAL - pigeon loft - open session - summer season         PORUMBEI RELOCATI - indoor flotilla - inn flock - covered covey         PRIMA MARE LANSARE - Free Pigie - Great Flight - GoodStart Flying33 mamifere - mammals stuff   De prin tara_ Lineback-Randall de GJ   De prin tara_ Pinzgauer de HD   De prin tara_ Vlaicu-Ciot I4 VEGETALE   40 Requiescat in pace Ginkgozza - Vivat gens Ginkgoaceae -- RIP Ginkguta - Vivat ginta Ginkgo   401 Porodici s-un pic de ceapa      PORODICI 2016      PORODICI 2017         news - new entries         28 aprilie 2016         3 iunie 2016         9 iunie 2016         iunie - habar n-am         tot iunie - habar n-am         Productia casei - vedere de ansamblu - soiuri - 9 august 2016         Colectare seminte 11 august 2016         Colectare seminte 12 august 2016         Colectare seminte 16 august 2016         Colectare seminte 17 august 2016      PORODICI 2018         VII MMXVIII         VIII MMXVIII   41 Dream-OK   42 Pup de fraga   43 Portocalele cailor   44 Mazare salaica      The Salaica Reloaded - Je et le Haricot magique - G-eu si vrejurile de salaica   45 Cucuruz cu rost      2015 - L I - Cucuruz vs Mazare ft Curcubete      2017 - Cezarica ft Dusa   46 2 plus 1 soiuri de nuci   47 Roza Montana   48 Scorus   49 2 - sau poate 3 - soiuri Mar domnesc      Mere poganoace de vara de la Bretelin   Planuri vegetale pentru 2015 - cadouri pentru Domnisoara5 MINERALE   deocamdata nu avem   Planuri minerale pentru 2015alte alea   hambarele lui MARC AROI7I - 1922 AROn MARC

membru din 31 March 2014

Barbeana de Hunedoara

Disclaimer (o ţără[1])


Despre „Bărbeana de Hunedoara” scriu fără prea mare chef şi prea multă speranţă dar cu destul realism, pt. că realizez că toate planurile mele anterioare, mai vechi ori mai recente, sunt greu spre imposibil realizabile. Le menţionez însă în speranţa că poate ar putea inspira pe altcineva măcar vreuna dintre ideile pe care acestea le conţin.

Încep astfel prost textul acestei secţiuni. Îl pornesc cu un disclaimer (– înţeles aici mai mult ca o denegare de responsabilităţi decât ca o „avertizare legală”). Denegarea de responsabilităţi sau orice alt fel de note declarative şi/ sau de avertizare de acest gen (pe la noi) se pun de regulă la finele textului, (tot) de regulă cu litere minuscule, (deliberat) greu lizibile. Eu pun în chiar capul textului un disclaimer care conţine, nici nu ştiu cum ar fi mai corect spus, planuri succesive abandonate sau planuri abandonate succesiv (sper nu de tot sau, măcar, nu toate)... atâta m-am tot codit să le fixez în scris, încât unele s-au stins de la sine, altele au fost stinse de alţii pe care am contat ca elemente semnificative în acest context. Dincolo de toate însă, vina principală îmi aparţine. Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să (vă) avizez că în cele ce urmează pe această pagină, referitor la găini, ca de altfel şi în cele anterioare (sau anterior & ulterior publicate), sunt prinse câteva dintre liniile deziderative(!) de dezvoltare ale planurilor mele găinăreşti. Dincolo de toate acestea, discutabil cât de realizabile ar fi chiar de către cineva cu mai mult aplomb şi iniţiativă decât mine, momentan nu ştiu ce voi face altceva decât să încerc, pe mai departe, conservarea populaţiei locale de găini bărboase, asta pănă la noi planuri... inspiraţii, viziuni, strategii, etc. ...



Puţin naming (numa' o ţârucă[2])


Pentru debutul (real al) textului, un pic de naming s-ar impune, zic. În fond, după cum şi vechiul dicton încă ne mai zice: NOMEN EST OMEN[3] .
Să-ncepem cu „titlul”, dară!
Ca modalitate/ vector de expresie am ales pentru titulatură, evident (– cum altfel?, doar denumesc o populaţie avicolă extrem de autohtonă!), ca limbă principală româna, în 2 variante: atât cea literară, cât şi dialectul meu, materno-patern.
Apoi, inspirat de limbile folosite de Entente Européenne, am adăugat versiuni (sper bine, corect & acurat traduse) în limbile „deutsch”, „français” şi „englisch” - nu neapărat în ordinea asta... însă pe alocuri cu explicaţiile de rigoare... .
La final, dat fiind faptul că una dintre particulele alese de mine pentru nume, particulă ce face trimitere/ încadrare topografică a „rasei”, are natural inclusiv o variantă maghiară (alături de cea germană, pe care deja am prins-o în listă din motive de... Entente Européenne – a se vedea mai sus cu o frază), am adăugat o versiune şi în această limbă neaoş... ungurească.

Au rezultat cele ce urmează:..

1. În limba română literară: BĂRBEANA DE HUNEDOARA

Astfel, am ales ca denumirea potenţială a potenţialei rase să fie derivat din 2 nume:
a. cognomenul sau numele meu de familie;
b. toponimul sau numele topic al judeţului de origine (atât al mea/ noastră cât şi al găinilor pe care le creştem).

Prima componentă face referire nu doar la numele Barbu, ci şi la particularitatea bazală a acestei linii de găini: şi anume penajul „subrostrual” ca să mă exprim aşa (din rostru = formaţiune anatomică în formă de cioc; cf. fr. rostre, lat. rostrum). Pentru aceste motive am ales forma derivată „bărbeana” – în graiul culturii din care provin, Bărbenii fiind termenul generic (funcţionând şi ca poreclă) dat membrilor familiei (singular Bărbeanu), cum similar, în proximitatea noastră, în Ţinutul Pădurenilor, de unde se pare că au roit strămoşii noştri (potrivit unei tradiţii orale păstrată în unele ramuri înrudite – ai mei au mari rezerve – necesită deci verificare!), derivarea se face cu sufixul „oni” (un echivalent local pt. mai sudicul „-escu”, cred) vezi: Barbu/ Bărboni, Sârbu/ Sârboni, Ştefan/ Ştefănoni, (István) Iş(t)fan/ Işfănoni, etc. (prin urmare, „Bărbenii” la noi sau „Bărbonii” la pădureni, ca nume de neam, ar fi echivalentul local pentru forma „Bărbeştii” sau „Bărbuleştii”).

Pentru cea de-a 2-a componentă am ales să nu folosesc numele (relativ) micului meu sat, ci pe cel al judeţului de baştină, asta datorită culegerii (genetice), influenţelor şi (trans)formării acestor găini, care (cel puţin până au ajuns la mine) a avut loc în mai multe (alte) zone (în principal, cred) de pe teritoriul judeţului HD..

De vor fi vreodată rasă, mai ales dacă vor fi una cu origine şi/ sau mai ales cu standard autohton, găinile mele mă îndoiesc ca se vor numi aşa. Cu atât mai mult, dacă rasa va avea succes, va fi redenumită în nebănuite feluri.
De asemenea, cu toate că mă străduiesc să-i redau originea şi să-i (de)scriu cât mai acurat posibil istoricul, la fel, mă îndoiesc că, omologată de români, în dreptul ei nu va scrie altceva decât clasicele rânduri „origine necunoscută, selectată după gustul şi vederile crescătorilor locali” – în dulcea noastră tradiţie colectivistă...


2. În graiul local (sau limba „mé” materno-paternă): BĂRBIANA GI HIÑIEDORA

Rog scuzate-mi fie accentele acute şi, mai ales, tilda diacritică de care m-am deprins a abuza prin textele astea, însă (deocamdată) nu mi-s tomna' maistor la transliteraţii & alte transcrieri fonetice!..


3. În limba franceză (français): BARBU DE HUNEDOARA alternativ, (var.) BARBU DE HUNYAD

În limba franc(ez)ă am ales să „traduc” bărbeana păstrând forma Barbu, ca pentru toate rasele bărboase (poule barbu). A se vedea: Barbu d'Anvers, Barbu d'Appenzell (Appenzelloise barbu), Barbu d'Everberg, Barbu d'Uccle, Barbu de Boitsfort (rasă creată mai recent – 2001), Barbu de Grubbe, Barbu de Thuringe, Barbu de Watermael, Barbu hollandais... „şi lista poate continua”...
Ca variante pt. Barbu, am mai întâlnit pe Internet şi „Barbue” respectiv „Barbus”, însă nu m-am oprit asupra lor. Am preferat în schimb varianta folosită inclusiv pentru Regele de Inimă Roșie (R♥) sau Regele de Cupă (cum mai este reprezentat în Tarot) – singurul „rege” sau „popă” din cărțile de joc reprezentat tradițional fără mustață. În limba franceză acesta este numit Barbu sau Le Barbu, în traducere liberă însemnând „bărbosul”. Cartea/ personajul cu pricina a dat inclusiv numele unui joc omonim cunoscut şi ca „Tafferan”.

Pentru denumirea județului lucrurile sunt mai complicate, fiind tentat să folosesc fie forma existentă şi în limba română, fie una dintre numeroasele forme „de Hunedoara” folosite pentru denominarea ilustrului personaj istoric hunedorean Ioan (Iancu) de Hunedoara (şi a familiei sale), care în limba franceză apar(e) ca: Jean Huniade, Jean Hunyadi sau Jean de Hunyad. Cred că în memoria acestuia ar merita păstrarea variantei din urmă. Vedem!


4. În limba engleză (English): HUNEDOARA BARBED alternativ, (var.) HUNYAD(I/E) BARBED (sau BARBED OF HUNEDOARA/ BARBED OF HUNYADI)

În limba engleză, pentru rasele bărboase (pitice) belgiene – spre ex., majoritatea denumite în original în limba franceză cu folosirea particulei Barbu (a se vedea mai sus, la varianta franceză), de regulă e folosită componenta „bearded”, similar denumirii pt. rasa canină Bearded Collie, (uneori alintată Beardie). Astfel avem: Antwerp bearded bantam (Bearded d'Anvers), Bosvoorde bearded bantam, Everberg bearded bantam, Grubbe bearded bantam, Uccle bearded bantam (Bearded d'Uccle), Watermael bearded bantam, etc..

Totuşi, pentru că limbile germanice pentru noţiunile de „barbă”/ „bărbos” preiau o formă mult diferită de latinescul „barbus”/ „barba”, mi-am permis unele adaptări. Prin urmare, în engleză a rezultat cuvântul „forţat” (altfel inexistent) „barbed” (barb-ed), derivat nu din cuvântul „beard” a cărui linie etimologică (deşi) e indo-europeană ocoleşte însă filiera latină (engleza medievală „berd”, engleza veche „beard”, proto-germană „bardaz” sau în variantele occidentale germanice „barthaz”, etc. ...), ci din cuvântul latin „barba”, însemnând „barbă”, ca precedent existând similitudini cu termenul englezesc „barber” (= bărbier/ frizer) care, având aceeaşi etimologie/ derivare latină, păstrează şi în engleză particula „barb”.

Pt. denumirea judeţului, din motivele expuse la versiunea franceză (ce ţin de consideraţie pt. amintirea ilustrei familii mai mult sau mai puţin locale, hunedorene, dar care şi-a derivat însă numele din acest toponim) oscilez între Hunedoara şi Hunyadi.


5. În limba germană (Deutsch): HUNYADER/ HUNYADENER BARBHÜHNER/ BARB-HÜHNER

Din motive similare cu cele prezentate la varianta în limba engleză (nu mai dezvolt aici diferenţierile/ „inadvertenţele” lingvistice latino-germanice) am căutat să traduc/ adaptez cuvântul „bărbeană”. Astfel, în loc de Barthuhner (Bart = barbă, hühner = pui/ găină) cum ar fi fost „clasic” & corect, am forţat (deliberat) termenul „Barb-hühner ”.

În ceea ce priveşte denumirea judeţului, oraşul de la care acesta şi-a împrumutat numele are variantă onomastică „istorică” şi în limba germană. De fapt variante germane sunt mai multe: Eisenmarkt (cea mai comună, însemnând „târgul/ piaţa de fier”), (Stadt/ Burg) Hunyad, Hannedeng, Hunyadiopolis (oarecum „clasicizată”), respectiv Eisenstadt (= oraşul de fier), asemenea capitalei statului federal austriac Burgenland.

Chiar dacă în limba germană, aşa cum spuneam, echivalentul uzual pentru Hunedoara este Eisenmarkt – în trad. Târgu Fierului, am preferat (pentru o mai mare apropiere & unitate a diverselor versiuni) derivatul din mult mai apropiată formă a denumirii.

Asamblat, a rezultat: Hunyad(en)er Barbhühner.


6. În limba maghiară (magyar): HUNYAD(I) BARBUL TYÚK alternativ, (var.) HUNYADVÁRA BARBUL TYÚK

La fel ca şi în limba germană, şi în maghiară există un mai vechi echivalent toponimic pentru Hunedoara. Astfel, Hunedoara – oraşul ungureşte e (de)numit: Vajdahunyad; în timp ce judeţului i se spune: Hunyad (megye).
Aparte de acestea însă, din motive explicate mai sus (ce țin de considerația pt. fam. Huniazilor), am ales (ca primă opţiune) forma: Hunyadi, similară cu cea a numelui Hunyadi [János (Iancu/ Ioan de Hunedoara)]. O variantă ar fi și folosirea formei „Hunyad” (fără prefixul „vajda”), la fel ca și pentru denumirea județului. În fine, interesantă (și tentantă) e și forma Hunyadvára (castelul, fortăreața, cetatea, orașul Hunyad), mai apropiată de pronunția numelui topic Hunedoara „pe limba mea” materno-paternă.

Traducerea „bărbenei” e ceva mai complicată. Din păcate nu vorbesc şi, nici măcar, nu înţeleg limba maghiară. Din ce am observat, în limba maghiară toate rasele „bărboase” de regulă sunt numite: „szakállas” = „bărbos” sau „cu barbă” (a se vedea Antwerpeni szakállas). Pe de altă parte, bărbier/ frizer e numit „borbély” derivat direct din latinsescul „barba” şi nu din maghiarul „szakáll”. Pornind de la aceasta, pentru Bărbeană, am creat echivalentul „Barbul”, despre care cred că ar fi cea mai apropiată traducere... (la fel cum pentru noţiunea de „românesc” = „románul”), rezultându-mi astfel: Hunyadi Barbul tyúk (Hunyadvára szakállas).



-------------------------------------------------------------------------------------

Conchizând: habar n-am cât de oportune și, mai ales, de adecvate sunt variantele lingvistice ale numelui Bărbenei, potrivite forțat de mine aci, în alte limbi de circulație largă (mai mult sau mai puțin)... Mi-ar place însă ca aceastei varietăți de găini, atât cât va ma fi, să-i rămână numele de Bărbeana, nu(!) „bărboasă” și să-i fie tradus/ adaptat ca atare în orice altă limbă străină ar apărea. De asemenea, suplimentar, mi-ar place să-i fie precizată ca denominare de origine Hunedoara.

Cât despre folosirea toponimului Hunedoara în variatele variantele utilizate/ inspirate de familia Huniazilor, deși înclin, rămâne discutabilă. Sper să fie o inspirată sursă de inspiraţie. Până la urmă, vedem!..
Motivul pt. care aș alege să fac această referire sau referință onomastică este, cum repetat am precizat, acela că Huniade e, probabil, cea mai prestigioasă familie care și-au legat (la modul propriu re)numele de Spațiul Hunedorean fiind, la timpul ei, și una dintre cele mai puternice familii nibiliare ale Regatului Ungariei. Lipsa unor studii și/ sau a unei specializări în domeniul istoriei mă împiedică în a fi categoric și a spune „cu siguranță” și nu „probabil” însă, ca argument, cred că ar fi suficient să ne gândim fie și numai la Matia Corvin (Huniade), cel din urmă și cel mai mare rege al Ungariei, în timpul domniei căruia acest stat și-a atins maxima extensie teritorială. Dacă mai adăugăm popularitatea de care acest rege s-a bucurat atât postum cât și în epocă, fiind numit Matia cel Drept sau Regele poporului/ oamenilor (de jos); apoi dacă luăm în considerare nu doar dimensiunea politică a personalității sale, ci și cea culturală, ce l-a determinat în timpul tumultuoasei existențe să constituie celebra Bibliotecă Corviniană (Bibliotheca Corviniana sau, concis: Corvina) – cea mai mare colecție de profil a lumii renascentiste europene, fiind considerată de contemporani a doua ca mărime după Biblioteca Apostolică Vaticană (Bibliotheca Apostolica Vaticana), putem încheia în cheie shakespeariană sau, și mai exact, hamletiană, trecâd restul la categoria „tăcere”. Pe lângă acestea, adăugarea unor picanterii istorice (relativ incerte) precum meritul pe care l-a avut în descoperirea (în timpul unei partide de vânătoare) și stabilirea locației Palatului Schönbrunn, ar fi de prisos.

Dimesniunea istorică a acestei familii și admirația pe care o induce natural oricărui nativ hunedorean nu au fost singurele motive ale alegerii mele. Precumpănitoare (nu doar subsidiare) au fost, pe de o parte, și bogăția de versiuni în care acest nume de familie adaptează fonetic toponimul nostru local pt. un număr relativ mare de limbi străine iar, pe de altă parte, faptul că prin existența și activitatea ei istorică această familie a acoperit o arie geografică largă în care a devenit populară, ceea ce ar putea aduce/ transfera un spor de simpatie și, eventual, loialitate pt. orice brand (avicol și nu numai) cu care celebrul nume ar fi asociat. Mai mult, pentru că tot am pomenit de existența și activitatea ei istorică, în cazul nostru aceasta acoperă intergal (depășind chiar) toate prezumtivele și/ sau chiar posibilele locuri de origine ale populației de găini în cauză (detaliate aici: maidinromania.sunphoto.ro/20_preambul_-_prezentari_preliminare_-_plus_alte_chestiuni_premergatoare; incluzând Șumuleul natal al mamei dlui D., locație devenită astăzi important centru de perelinaj tocmai datorită bisericii franciscane construită pt. a comemora o victorie a nimeni altuia decât Iancu de Hunedoara – cel consacrat de către Papa Pius al II-lea cu titlul de „Athleta Christi”; cel în memoria căruia şi astăzi mai bat clopotele, zilnic la prânz, în toate bisericile catolice europene din ordinul Papei Callixt al III-lea; cel la moartea căruia se spune că ar fi purtat doliu şi ar fi postit însuşi redutabilul său duşman Mahomed al II-lea, Cuceritorul Constantinopolelui; etc.; etc.; să mai spun?..).

-------------------------------------------------------------------------------------



Planui şi plănăreli


Încep preambulul secţiunii cu repetarea redundării... Scuze din nou!..
Bărbeana nu e o rasă. E doar o populaţie de găini pe care o creştem şi pe care încerc să o conserv. Nu are nici măcar un nume, cel(e) sub care o prezint mai sus fiind doar un eseu în naming pe care îmi încerc puţin talentul (sau mă încearcă el pe mine, vedem până la urmă „care pe care”...).

Numele forţat de mine se doreşte a face referire în primul rând la principala trăsătură care diferenţiază această linie de găini şi anume penajul de sub cioc (sau „subrostrual”) în formă de barbă. Pe de altă parte, în această formă, apelativul „Bărbeana” este şi o trimitere la numele familiei în curtea căreia linia/ varietatea de găini cu această particularitate s-a păstrat pentru un sfert de veac... sau chiar mai bine de acuş'. Numele de familie Barbu, probabil derivat din Barbus (la rândul său din latinescul „barba” = barbă) ne duce cu semnificaţia tot acolo...

Povestea extrem de succintă a acestei varietăţi de găini e următoarea: de când le-am remarcat (începutul anilor '90), au fost curiozitate/ atracţie la prima vedere. Din start mi-am şi imaginat ce frumos ar arăta un exemplar pe negru (posibil cu puţine picăţele), bărbos, eventual cu încălţătură uşoară în chip de vârzobi, ca o replică a cocoşului de munte (Tetrao urogallus). Mă şi gândeam dacă ar fi posibilă crearea unei varietăţi/ rase de găini care să manifeste dimorfism sexual atât sub aspect morfologic cât şi cromatic.

Pe atunci nu ştiam încă de găinile bărboase Faverolles, cu cromatica lor specifică („salmon”/ somon), prin care diferenţele dintre masculi şi femele sunt într-atât de accentuate încât rasa pare a calchia urogallus-ul „meu”.

Primele găini barboase pe care le-am avut, mai ales femelele cu nuanţe de „roşu” pal, aduceau mai degrabă cu zăganul (sau vulturul bărbos – Gypaetus barbatus) decât cu cocoşul de munte – ceea ce, din nou, mi-a dat idei...

Oricum, de la aceşti „grifoni”[4] am pornit prezervarea liniei sperând că, odată, voi avea o bază de selecţie suficient de consistentă încât să-i pot ameliora caracteristicile. Sper ca, în cele din urmă, acum să-i fi venit momentul...

Pentru moment, nu am un plan clar în minte referitor la direcţia pe care o voi da selecţiei. Vedem ce iasă... Voi încerca doar să fiu receptiv şi să-mi păstrez mintea deschisă la ce ne mai oferă Domnul Hazard...
Cât despre variante, acestea ar fi mai multe.


Planul I.: Mimetism & convergenţă trans-specifică. Crearea unei (rase de) găini care să semene cu:
a. Cocoşul de munte;
fie cu:
b. Vulturul bărbos.

Astfel, ca şi în cazul rasei canine Bedlington Terrier, care a fost astfel selectată încât să seamene la aspect cu un miel, o variantă ar fi obţinerea unei rase de găini ale cărei exemplare să aducă fie cu cocoşii de munte, fie chiar cu vulturii bărboşi.

Rog pe cei care m-ar putea ajuta cu sugestii să-mi spună din ce combinaţii de rase ar putea fi obţinute găini care să întrunească sau să înglobeze cât mai multe din caracteristicile pe care le au cele două specii. Anume:

a. Cocoșul de munte (Tetrao urogallus) – superbă specie, ale cărei exemplare manifestă un extrem de pronunţat dimorfism sexual. Masculii (cocoşii) sunt cu mult mai mari şi mai grei decât femelele (găinile). Culoarea la masculi este brun-închis-cenuşie pe spate, cap și aripi, în timp ce penele pieptului sunt de culoare verde-închis cu luciu metalizat.
La femele culoarea penajului dorsal este brună-barat cu negru şi dungi argintii, iar penajul ventral este alb-gălbui (spre nuanţe de „buff”).
Ambele sexe prezintă câte o pată albă pe fiecare umăr al aripii. De asemenea, ambele au o uşoară încălţătură (jambiere), mai accentuată în sezonul rece.
Sub ochi, păsările au o porţiune de piele (geană) de culoare roşie-aprins.
Ouăle, asemănătoare cu cele ale găinilor domestice, au picăţele (pistrui) de culoare brună.
În ceea ce priveşte rasele de găini domestice ce replică unele dintre aceste caracteristici (asta din ce observ ca necunoscător), ar putea fi:
pt. culoarea penajului – Barnevelder şi/ sau (Dark) Cornish;
pt. coada deschisă/ împrăştiată – Satsumadori;
pt. ouă pistruiate – Welsummer şi/ sau (Cuckoo) Marans;
etc. ...

sau

b. Vulturul barbos (Gypaetus barbatus) – din păcate specie dispărută sau cvasi-dipărută din fauna României, de la care ne-au rămas doar eponimele (după unii, cu etimologie dacică: zăgan, rarău, ceahlău) transferate acum asupra unor munţi pe care îi popula odinioară (Culmea Zăganu – din Masivul Ciucaș, Munții Rarău, Masivul Ceahlău) – d.p.d.v. cromatic, avea penajul în nuanţe de gri-închis, ruginiu şi albicios, astfel:
culoarea dorsală era albăstrui-cenușiu spre negru-cenușiu;
penajul capului, gâtului, părţii ventrale/ pieptului şi picioarelor era în diferite grade de alb-gălbui-portocaliu-ruginiu, în timp ce penele cozii şi aripilor erau gri;
capul, colorat în nuanţe de crem-alburiu, peste care prezenta dungi negre pe fiecare parte a feţei, începând din dreptul ochilor şi continuân până sub bărbie, aceeaşi culoare având-o şi „perii”/ penajul în formă de barbă aflat sub cioc (faţa dungată, ca „de clown”, apare oarecum asemănător la puii „partridge”, însă nu se păstrează la maturitate...).
Spre deosebire de alte specii de vulturi, zăganul nu este pleşuv. De asemenea, tot ca o particularitatea, acesta are o coadă neobişnuită, cu formă romboidală. Femelele depăşesc uşor în mărime exemplarele mascule.
La multe din exemplare poate fi remarcată o postură specifică, aparent cocoşată, (aşa ceva apare la unele rase de găini combatante asiatice, gen Shamo, cred...).


Planul II.: Transferarea trăsăturilor specifice (în principal „barba”, dar nu numai) ale populaţiei de „Bărbene” la una sau mai multe din liniile comerciale specializate în producţia de ouă, carne, eventual mixtă (gen: black sex-link/ Black Stars, red sex-link/ Red Stars – pt. ouă; Ross 308, Cobb 500, Hybro etc. – pt. carne/ broiler; respectiv Master Gris, Kabir pt. producţie mixtă) – şi stabilizarea acestei noi populaţii compozite, cu reţinerea (pe cât posibil) a trăsăturilor/ caracteristicilor „superlative” pe care liniile productive le au.

sau

II. b(is): crearea unei „rase deschise”, utilitare, (echivalenta, la galinacee, a taurinelor Gelbray – ce conţin în varii proporţii genetică Gelbvieh, Red Angus & Brahman), în care, în cazul nostru, să fie incluse cele 2-3 linii de mai sus (ouătoare, de carne, mixte), eventual produse nu din/ pe hibrizi comerciali ci pe rase stabilizate, dedicate producţiei de ouă/ carne/ mixte. Proporţiile variabile ale liniilor unei astfel de rase compozite ar asigura valoarea/ avantajul adus de „heterozis” sau vigoarea hibridă. Desigur, lucrurile s-ar complica, pt. că această „schemă” presupune crearea a 3 linii distincte (de lucru) de găini „Bărbene”. Principalul avantaj ar fi însă flexibilitatea unei astfel de „rase” şi posibilitatea fiecărei gospodării de a-şi „proiecta” tipul dorit de găini. Din ce cunosc, nu mai există rase de găini cu linii atât de diferite, exceptând rasele care au versiuni „normale” şi pitice. La alte specii asemenea diferenţieri apar însă la taurine şi ovine (a se vedea: Simmental – rasă mixtă – dar cu unele linii specializate exclusiv pt. carne sau, şi mai elocvent, oile Lacaune linia „de lapte”, respectiv Lacaune linia de carne).


Planul III.: Transferarea trăsăturilor specifice tipului (barba) unei rase deja existente, dintre cele foarte adecvate pentru sistemele gospodăreşti de creştere.

sau

III. b(is): Eventual, infuzarea unei rase consacrate, cu diverse alte rase, în vederea potenţării unor trăsături gen: productivitate, elemente de show, etc., la fel ca în cazul rasei Australorp – Australian Black Orpingtons (Austral-orp) = [(Black) Orpington + Rhode Island (Red)] + (Minorca + White Leghorn + Langshan) +/– Plymouth Rock.


Planul IV.: Folosirea unui sistem de reproducere rotaţional (rotational crossbreeding), prin utilizarea a 2 sau mai multe rase, între care să fie inclusă şi exemplare din linia de „Bărbene” – cu reţinerea în stoc/ matcă doar a produşilor care prezintă „barbă” (ca în cazul rasei de raţe „Crested duck”, la care intră în standard doar exemplarele moţate, cu toate că, din cauza genei letale ce determină această caracteristică, reproducerea presupune/ impune creşterea „heterozigotă”; similarităţi pot fi întâlnite şi la rasele româneşti de porumbei Castaniu de Craiova sau Negru trenat de Bucureşti var. gulerat care, deşi nu e determinată de gene letale, sunt „luctare” cu exemplare din aceeaşi rasă, ce au însă culori neacceptate de standard).
Avantajul, la fel ca în cazul Planului II. b(is), ar fi menţinerea în cadrul populaţiei al unui înalt nivel heterozis, cu beneficiile aferente. Dezavantajul ar fi imposibilitatea fixării/ stabilizării populaţiei ca rasă.


Planul V.: O altă variantă ar fi consangvinizarea strânsă, în speranţa „concentrării” genetice şi re-obţinerii trăsăturilor iniţiale ale „rasei”, descrise la masculi (aici: maidinromania.sunphoto.ro/20_preambul_-_prezentari_preliminare_-_plus_alte_chestiuni_premergatoare).

sau

V. b(is): Eventual, concentrarea genetică în scopul accentuării/ hipertipizării unor trăsături distinctive care apar mai nou în cadrul populaţiei: degetul exterior mai scurt, culori mai deosebite, etc.


Planul VI.: Nu în ultimul rând, crearea unei rase sintetice, prin includerea unor rase, hibrizi, sau chiar exemplare comune, complementare sau asemănătoare, „după gustul si preferintele crescătorului local – eu”.
Pentru început însă mă voi feri să includ alte rase „bărboase”, pt. ca măcar această caracteristică să provină din linia originală. Aşa că, pornesc la drum în ameliorare cu „Planul 0”: să creez o linie din Picu sau descendenţii/ „rudele”, cu/ pe care ulterior să „lucrez” până la obţinerea/ fixarea caracterelor dorite.
Ca idei preliminare, pt. că doresc (ca vise înalte...) crearea unei rase absolut şi indubitabil autohtone, mă bate gândul să mă concentrez pe obţinerea unei culori neaoşe/ naţionale: roşu, galben & albastru. Asta ar însemna „culoarea” Blue Partridge, imposibil de stabilizat ca atare (cunoscut fiind faptul că urmaşii a 2 exemplare cu această culoare sunt Blue Partridge doar în proporţie de 50%, din restul, 25% ieşind Partridge-„normal”/ negru, iar 25% Splash). Eventual, dacă e să considerăm culoare „Cuckoo” drept albastră (ca în cazul rasei North Holland „Blue”), atunci putem spune că şi combinaţia „Legbar” e una tricoloră în roşu, galben & albastru. Legbar ar putea fi indusă prin aportul rasei Bielefelder, una dintre rasele cu această culoare pe care le consider printre cele mai interesante sub foarte multe aspecte... Folosirea unui fond Bielefelder s-ar înscrie în mai sus detaliatul Plan III..


Planul VII.: În fine, o variantă interesantă dar (tot) atipică pentru o rasă de găini ar fi şi „promovarea”/ practicarea specificului local (de la noi) în ceea ce priveşte populaţiile autohtone de găini comune. Această abordare presupune considerarea unui tip „de bază” – în cazul clasic = găini comune, în cazul nostru = găini „bărbene” – pornind de la care, toate celelalte tipuri conexe să fie considerate varietăţi. Astfel:
Bărbeana de Hunedoara – var. „standard”,
Bărbeana de Hunedoara – var. „peleagă” (bărboasă dar cu gât-golaş),
Bărbeana de Hunedoara – var. „cu creastă standard” (normală/ dreaptă/ single comb),
Bărbeana de Hunedoara – var. „cu creasta citată” (bătută/ învoaltă/ rose comb),
eventual: Bărbeana de Hunedoara – var. „moţată”,
eventual: Bărbeana de Hunedoara – var. „încălţată”.

La toate varietăţile: culoarea fără importanţă(!). Astfel, la fel ca la rasele de porumbei Zburător ciung de Ploieşti, Zburator Tippler Englez, Voiajor german de frumuseţe, Voiajor (sport), etc. să fie admise/ acceptate toate varietatile de culoare, atât cele „clasice”/ „curate”, cât şi combinaţii şi rezultante ale acestora.


Şi acestea odată terminate de spus (în scris), îmi mai rămâne doar să precizez (din nou!) că aştept păreri şi sugestii pentru care mulţumesc anticipat!



G-dot/ 4 aprilie 2014



[1] În dialectul meu materno-patern: puţin.

[2] În dialectul meu materno-patern: doar puţintel.

[3] NOMEN EST OMEN: expresie/ (sau chiar) proverb latin, speculat mai recent în bibliografiile autorilor M. Eliade şi I. P. Culianu. Deşi poate fi tradus(ă) în mai multe feluri (numele este un semn; numele este/ înseamnă/ (pre)determină destinul/ predestinează; sau, chiar – numele este omul; forţat: numele determină personalitatea; numele spune totul, sau, mai neaoş: spune-mi cum te numeşti ca să-ţi spun cine eşti), semnificaţia acestora este asemănătoare: aceea că numele determină/ schiţează/ influenţează conţinutul denominatului. Numele/ denumirea semnifică denumitul...
Fraza (în forma) originală a fost atribuită dramaturgului antic roman Titus Maccius Plautus (n. cca. 254 î.Hr. în Sarsina, Romagna, Italia; d. cca. 184 î.Hr), în a cărui piesă Persa apare ca: Nomen atque omen (quantivis iam est preti.)

[4] Chiar dacă par/ sunt oarecum omofone, în realitate nu există prea mari legături între gryphon şi gypaet; primul având (pare-se) ca etimon cuvântul grecesc γρυπός (grypos), însemnând „curbat” sau „încârligat”, în timp ce ultimul provine din grecescul gyp-/ gyps (= vultur) + aetos (= acvilă).
IdH
IdH
A
A
IdHd
IdHd
hunyadi
hunyadi
Hunyad_coatofarms
Hunyad_coatofarms
castel-huniade-timisoara
castel-huniade-timisoara
r
r
1
1
b
b
H
H
u
u
Hd
Hd

Comentarii album • 23
CosminN 24 September 2014  
P.S. - Castaniii de Craiova si Negrii Trenati de Bucuresti gulerati se lucreaza pt. a se obtine exemplare faine si cu guler frumos nu cu alte exemplare ale caror culori nu sunt acceptate de standard ci cu exemplare simple, tintate sau leftate. Si aceste varietati sunt acceptate si punctate in expozitii (uneori cu rezultate deosebite) insa nu sunt la fel de cautate ca exemplarele gulerate care definesc cele 2 rase. Cu alte cuvinte, un exemplar simplu nu va avea niciodata pretul unuia gulerat desi poate ca, exceptand acel guler, este mult superior in ceea ce priveste alte trasaturi fenotipice (forma, pozitie, cap, culoare de ansamblu etc.).
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Nu știam. Din ce citisem (în lucrarea dlui Herman Constantinescu, cred) mi-a rămas că: gulerații = pană simplă (colorați) x pană simplă (albi), în timp ce gulerat x gulerat = floriu. Vă mulțumesc pt. precizări!
Raportează
CosminN 24 September 2014  
La ambele rase, albii (balanii) se folosesc in selectie cu conditia sa fie pasari deosebite exceptand culoarea.
De altfel, si la caini, la Corbi spre exemplu, balanii se folosesc in selectie cu conditia sa provina din caini buni si sa fie ei insisi exemplare deosebite.
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Nu știam că și la Corbi există exemplare albe. Cred că arată super.
Raportează
CosminN 24 September 2014  
Nu doar albe (balane) ci si rosii (dar musai rosu cu trufa si ochii rosii). ;)
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Bălanii sunt admiși ca exemplare de expoziție sau sunt doar exemplare de lucru?
Raportează
CosminN 24 September 2014  
Nu in expozitie, doar la lucru (valabil si la Corbi).
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Păcat.
Raportează
CosminN 24 September 2014  
Faine pozele cu Zaganii. Din pacate, desi candva erau comuni in Carpati, astazi nu se stie daca mai avem perechi reproducatoare. De fapt, situatia lui este critica in mai toata Europa. Noroc ca supravietuieste (destul de greu) in Africa de Nord si in anumite parti din Asia.
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Poate se găsesc entuziaști care să reintroducă specia în fauna României, la fel cum s-a făcut și cu castorii...
Raportează
CosminN 24 September 2014  
S-a incercat insa modul de viata al zaganului ingreuneaza foarte mult reintroducerea.
Zaganul se hraneste cu oase (cu maduva din oase) si pt. asta are nevoie de cadavre. El nu vaneaza si inainte vreme il ajutau sa-si procure hrana vulturii negri si vulturii plesuvi care mancau hulpav carnea cadavrelor ramanand scheletul. In acel moment intervenea zaganul care isi lua la randul sau tributul.
Astazi, vultur negru, vultur plesuv si zagan nu mai sunt decat accidental la noi.
Castorul o duce in prezent chiar foarte bine, a populat in mod natural anumite zone si in altele a trebuit chiar sa se intervina artificial pt. a mai muta din exemplare.
Intamplator cunosc la cald situatia castorului in Romania.
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Nu știam nici asta. Păcat pt. Zăgan și ceilalți vulturi...
Oricum bine că se fac progrese cu castorii. Cred că lucrurile merg înspre tot mai bine și cu zimbrii, deși nu sunt sigur că cei de acum sunt chiar aceeași subspeciecu cei din vremea lui Dragoș...
Raportează
CosminN 24 September 2014  
Sunt exact aceia si nu sunt subspecie ci chiar specie.
Problema este ca multi nu stiu faptul ca Dragos nu vana un Zimbru ci un Bour (stramosul vacii domestice), cu alte cuvinte, capul de bovina de pe stema Moldovei nu este de Zimbru ci de Bour. Zimbrul a fost norocos si a supravetuit in populatii mici, mai ales in padurile Poloniei.
Bourul nu a fost la fel de norocos si a fost exterminat din Europa. Se incearca cumva readucerea lui la viata folosindu-se niste rase de vaci destul de batrane genetic vorbind (asemanatoare cu Sura de stepa a noastra) insa personal sunt sceptic si nu cred ca poate fi reinviat decat daca se va folosi ADN de la un Bour autentic prelevat cine stie cum. Stiinta insa este uimitoare si nu stim ce ne rezerva ziua de maine.
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
În heraldica moldovenească cred că mai apar sporadic și capete de zimbru, însă Dragoș vâna într-adevăr bouri.
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Da, știam de experimentul Heck, de refacere a bourului și tarpanului. Din câte știu zimbrul de tip carpatin era mai mic decât cel de la Hațeg și a dispărut, cel contemporan fiind varietatea păstrată în Polonia & Ucraina, eventual infuzat cu bizoni.
Raportează
CosminN 24 September 2014  
Nu stiu de cei din Hateg insa stiu de cei din Dambovita (Bucsani) si aceia nu sunt infuzati cu Bizoni (de asta nu stiam deloc, nu cred ca s-a facut) si "respecta" intocmai trasaturile ancestrale.
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Zimbrii contemporani cred că provin din rezervația Białowieża. În trecut zimbrul avea 3 subspecii: Bison bonasus bonasus - care a supraviețuit; Bison bonasus hungarorum - subspecie carpatină; Bison bonasus caucasicus - subspecie caucaziană, care mai există însă mult infuzată cu alte subspecii. Recent au început să apară zoo-ferme și în România, în care cred că se cresc preponderent bizoni americani. Asta ar putea duce, accidental sau voit, la infuzii și apariția hibrizilor. La rândul lor, bizonii se întâmplă să fie infuzați cu vacă domestică - mai greu, pt. că cele 2 specii sunt greu compatibile. Pt. detalii a se vedea schema de (re)producere a rasei hibride Beefalo.
Raportează
CosminN 24 September 2014  
In ceea ce priveste Zimbrii de la Bucsani, am fost coleg si prieten (la liceul silvic pe care l-am urmat) in urma cu niste ani, cu unul dintre fiii sefului de ocol.
In discutiile mele cu acesta, am abordat de multe ori si problematica Zimbrilor.
Dar, chiar si asa, voi purta in perioada urmatoare o discutie cu o ruda apropiata care este implicata activ in proiectele care vizeaza speciile aflate pe cale de disparitie in Romania sau care sunt in curs de repopulare.
Raportează
MAIDINROMANIA 24 September 2014  
Cele spuse de mine sunt mai mult presupoziții. Printre animalele achiziționate de prin grădini zoologice e posibil să fie și exemplare hibride... așa cred... uneori apar astfel combinații dintre cele mai nebănuite. În ceea ce privește animalele achiziționate recent, cred că bizonii (care în alte părți se cresc în ferme de multă vreme) sunt mai frecvenți, mai ușor de procurat și probabil mai ieftini. Animalele achiziționate în trecut, cu care s-a făcut popularea inclusiv la Hațeg, probabil că erau zimbri autentici. Oricum trebuie luate cu rezervă cele spuse de mine. Nu mă pricep. Sunt convins că sunteți mai avizat decât mine.
Raportează
CosminN 24 September 2014  
Nu sunt nici eu avizat, tocmai de aceea am spus ca voi solicita informatii exacte de la persoane care le detin.
Si informatiile calde despre castor tot asa le-am obtinut si astfel am aflat intamplari incredibile din viata de familie a acestui deosebit animal.
Job-ul nu-mi (mai) permite astazi sa fac observatii pe teren asa cum faceam candva cu speciile care ma pasionau.
Raportează
MAIDINROMANIA 22 September 2014  
Îmi cer scuze pentru această "campanie de teasing vizual". Am găsit imaginile acestea, mi-au plăcut şi am considerat că merită postate. Voi postat în curând şi imagini recente cu păsăretul omonim. Eventual şi un text :)
Raportează
florescuromica 22 September 2014  
Am fost la Hunedoara anul acesta !
E foarte frumos Castelul Corvinilor !
Raportează
MAIDINROMANIA 22 September 2014  
Și mie îmi place mult. Din câte cunosc, e cel mai mare monument (laic) de arhitectură gotică din țară :)
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.