5964 poze   108881 vizite
Albume
0 - Vand 2 Cocosi Frumosi017 - Cocosi Rezerva Matca1 despre MAID IN ROMANIA2 C O N T A C T3 ANIMALE31 gainarii - chicken stuff   Barbeana de Hunedoara      1 rasa maternala - hen breed - maternal chicken breed         2014 - m         achizitie 24-03      2 rasa paternala - rooster breed - male chicken breed         20 preambul - prezentari preliminare - plus alte chestiuni premergatoare         2012         Picu         4 lucruri - mai mult decat extrem de - nasoale pe 1ii ale lunii a 4-a         tot Scrofita Alba         2013         Involtul         In atentia Dlui CosminN - Involtul - Close-up         Detaliu pliu de piele - suport barba - la gainile barboase         Involtul si consoartele - la data de 26 noiembrie 2014         Involtul si consoartele - la data de 5 decembrie 2014         Ochila         Rosca         2014         pui         I puii mei la data de 20 07 ac         II puii mei la data de 30 08 ac         III puii mei la data de 02 09 ac         IV puii mei la data de 10 09 ac         V puii mei la data de 11 09 ac         VI aceeasi pui la data de 26 noiembrie 2014         VII aceeasi pui la data de 27 noiembrie 2014         VIII aceeasi pui la data de 5 decembrie 2014         Diverse - plus cvasi-neprevazute         Adita - plus alti broileri         odd eggs - oua verzi         2014 - p         dar din dar      3 produsi - X         2014 - jr      Planuri pentru mai departe - 2015         aI - acasa         I - L I - MATCA GAINILOR DE CASA - promotie 2015         bI - L I - INCUMB SA INCUBEZ         bbI - L I - PUII DE CASA - productie 2015         I - L I - PUII DE CASA - evolutie 2015         I - L I - PUII DE CASA - defecte si particularitati 2015         cI - L I - Operatiunea Closca - fara legatura cu rascoala de la 1784         I - L I - EXPERIMENTUL CLOSCA 2015 - Phila-broody-ia Experiment         I - L I - PUII DE CUMPARAT - revolutie 2015         II - a-ailalta casa         II - L II - INCUMB SA INCUBEZ      Sezon 2016         01 Gainet 2 martie 2016         02 Gainet 9 iulie 2016         03 Gainet 11 iulie 2016         04 Gainet 22 iulie 2016         05 Gainet 1 august 2016         06 Gainet 6 august 2016         07 Gainet 10 august 2016         08 Gainet 14 august 2016         09 Gainet 15 august 2016         10 Gainet 16 august 2016         11 Gainuci 27 decembrie 2016         Detaliu cerbice - wattles la un cocos non-barbos - 22 februarie 2016         Detaliu conflict interspecific - 22 februarie 2016         Incubator Bio-Eco-Natural         Piulica         Piulitza - 26 august 2016      Sezon 2017         01 Gainuci 27 februarie 2017         02 Gainuci 28 februarie 2017         03 Gainuci 01 - 05 martie 2017         04 Detaliu cerbice - wattles la un cocos non-barbos         05_Gainet_25_iunie_2017         06_Gainet_30_iunie_02_iulie_2017         07_Gainet_09_10_iulie_2017         08_Gainet_15_iulie_2017         09_Gainet_20_21_septembrie_2017         10_Gainet_30_septembrie_2017         Ia - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ         Ib - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ         Ic - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ      Sezon 2018         2018 - nFUSION Project         I - LOCANTA I - INCUMB SA INCUBEZ32 porumbarii - pi-djinn stuff   321 Vernilion - Balan - Blanca - sau ce-o mai fi   OO Gogol Memorial OO   Planuri columbofile pentru 2015      L II - Fals - Jurnal de voliera         JURNAL ESTIVAL - pigeon loft - open session - summer season         PORUMBEI RELOCATI - indoor flotilla - inn flock - covered covey         PRIMA MARE LANSARE - Free Pigie - Great Flight - GoodStart Flying33 mamifere - mammals stuff   De prin tara_ Lineback-Randall de GJ   De prin tara_ Pinzgauer de HD   De prin tara_ Vlaicu-Ciot I4 VEGETALE   40 Requiescat in pace Ginkgozza - Vivat gens Ginkgoaceae -- RIP Ginkguta - Vivat ginta Ginkgo   401 Porodici s-un pic de ceapa      PORODICI 2016      PORODICI 2017         news - new entries         28 aprilie 2016         3 iunie 2016         9 iunie 2016         iunie - habar n-am         tot iunie - habar n-am         Productia casei - vedere de ansamblu - soiuri - 9 august 2016         Colectare seminte 11 august 2016         Colectare seminte 12 august 2016         Colectare seminte 16 august 2016         Colectare seminte 17 august 2016      PORODICI 2018         VII MMXVIII         VIII MMXVIII   41 Dream-OK   42 Pup de fraga   43 Portocalele cailor   44 Mazare salaica      The Salaica Reloaded - Je et le Haricot magique - G-eu si vrejurile de salaica   45 Cucuruz cu rost      2015 - L I - Cucuruz vs Mazare ft Curcubete      2017 - Cezarica ft Dusa   46 2 plus 1 soiuri de nuci   47 Roza Montana   48 Scorus   49 2 - sau poate 3 - soiuri Mar domnesc      Mere poganoace de vara de la Bretelin   Planuri vegetale pentru 2015 - cadouri pentru Domnisoara5 MINERALE   deocamdata nu avem   Planuri minerale pentru 2015alte alea   hambarele lui MARC AROI7I - 1922 AROn MARC

membru din 31 March 2014

43 Portocalele cailor

În vremea tinereţii timpurii, eu le spuneam „portocale pentru cai”. Asta nu pentru că le-ar fi agreat caii, nici pentru că geambaşii le-ar fi folosit ca furaj, ci pentru că, de departe, semănau bine cu portocalele, dar nu erau.

Chiar de vă voi arăta imagini prelevate „in situ”, aşa cum intenţionez (dacă, bineînţeles, copacul care le făcea nu a fost tăiat şi pus pe foc în iarna asta de către cineva fără buget pentru încălzire), veţi zice probabil: „Aşa ceva nu există!” – la fel ca omul lui Marin Preda care, văzând o girafă la zoo, după studiu asiduu preţ de câteva ceasuri a stabilit oral aceeaşi rezoluţie.

Această specie, care nu cadrează cu un sat tradiţional transilvănean şi, totuşi, poate fi întâlnită în satul copilăriei mele, este „Maclura pomifera” sau portocalul Osage[1], mărul de gard viu, măru-calului, mingea-maimuţei (lopta-măimucii – cum probabil că i-am fi zis noi în sat dac-am fi cunoscut-o) sau, preluat din franceză, bois d’arc[2] (corupt, cred, în – „bodark” ori „bodock”), cum îi mai zic, în fără-număr feluri, americanii. Moroanca[3] asta ecvină, rodită de copacul porto-cabal, nu e o plantă citrică propriu-zisă, ci una înrudită cu mult mai autohtonul dud (fam. Moraceae).
Denumirea ştiinţifică a genului Maclura (din care este parte falsul portocal), trimite la geologul american William Maclure (1763-1840), în onoarea căruia a fost botezat.

Cât despre felurile în care îi spun eu, chiar dacă mi-am îngăduit să-i forţez puţin şi să-i fixez denumirea populară de „lopta-măimucii” – calchiind americanul „monkey ball”, sau să găsesc variante precum „moroanca măgărească” ori „portocala calului”, acestea sunt doar invenţii lingvistice proprii şi atât. Specia Maclura pomifera nu, nu a intrat în folclorul nostru. Vă asigur că nici tradiţia locală (încă) nu a asimilat-o, pentru a o înclude în versurile vreunui cântec gen:

Mă suii în dealu` satului, ta-ra-di-ram,
Numa` după măru` calului, ta-ra-di-ra`...
(şi tot aşa...)

De fapt, în realitate destul de puţin consăteni au remarcat unicul copac din această specie care se găseşte la noi. El se află pe un deal, la capătul grădinii/ curţii şcolii generale în care am absolvit clasele I-IV. Din păcate, nu cunosc povestea acestui exemplar. Bănuiesc însă că e una cât se poate de interesantă. O poveste veche, judecând după vechea clădire din piatră, cu plan destul de simplu, tripartit (camera 1 – clasele simultane I & III, camera 2 – clasele simultane II & IV, între care se insinuează ce-a de-a 3-a cameră, la rândul ei împărţită – înspre unica uşă de intrare - fiind holul care decomandează sălile de clasă, şi care e separat de „cancelaria”-depozit-de-materiale-didactice printr-un perete-cortină din cărămidă, cred, sau poate tot de piatră). Ansamblul avea, în vremea în care eram elev acolo, şi un mic grajd cu şură, dezafectate şi fără tradiţional-inclusa cămară, care de regulă flanchează şurile în planimetria tipic-locală. Pe atunci încălzirea şcolii încă se făcea cu lemne, motiv pentru care în grajd era depozitat, sub lacăt, vegetalul combustibil care ne ferea de îngheţ în trimestrele I şi II. Astăzi anexele acestea au fost demolate, pentru a face loc unor aparate de fitness şi altor accesorii de parc pentru copii. Nu îmi mai amintesc cu exactitate inventarul complet al vegetalelor vii pe care le-am apucat în curtea şi grădina şcolii. Ştiu că grădina era parţial împrejmuită cu un gard mai mult viu decât mort, alcătuit din două specii pe care acum nu le pot identifica cu exactitate. Bănuiesc că e vorba despre sânger (Cornus sanguinea) şi un alt sânger sau lemn-câinesc – parcă-i spunea (Euonymus europaeus). Cel din urmă mai avea o denumire ce mi-a rămas obscură din timpul copilăriei, poate şi pentru că făcea trimitere la „cojones de los sacerdotes/ párroco/ clérigo”... sau cumva. În incinta şcolii cred că existau mai mulţi pruni, ceva meri (poate doar unul), şi doi peri din soiul „cu miezul roşu”. De asemenea, faţada clădirii principale era umbrită de doi tei monumentali, cu o laviţă fixată între ei. Dintre aceştia, azi, în 2014, mai există doar un prun galben, pipernicit şi decrepit, ce dă semne că s-ar cam retrage dintre noi. Din el, în primăvara asta am altoit câteva smediţe, încercând să-l salvez. Din păcate nu au ajuns până la mine informaţii despre cine şi când i-a plantat, însă, teii şi perii erau atât de impunători încât sugerau o etate de mai multe ori seculară.
După alcătuirea edificatelor, cred că în trecut învăţătorii aveau acolo locuinţă (de serviciu) permanentă, pentru că totul părea gândit ca o gospodărie locală arhaică.
Foarte posibil, vreunul (sau mai multe) din trecutele cadre didactice a plantat toţi aceşti pomi şi, odată cu ei, şi curiozitatea vegetală adusă din Lumea Nouă, pe care am pomenit-o mai sus şi care, astăzi, nu mai face pe mai nimeni curios. Să nu uităm însă că în urmă cu vreo două secole, ştiinţele naturii erau un domeniu de studiu foarte popular pentru învăţaţii regiunii, ce găsea adepţi pasionaţi chiar printre membrii marilor familii locale. Astfel, la nu foarte mulţi kilometri distanţă, se găseşte astăzi Parcul dendrologic de la Simeria, ce adăposteşte cea mai veche şi mai valoroasă colecţie de plante lemnoase exotice şi autohtone din România. Potrivit Enciclopediei Britanice, acest parc este considerat a fi al 3-lea „cel mai frumos parc din Europa” şi tot al 3-lea ca număr de specii arboricole deţinute, în timp ce, la nivel mondial, este clasat pe locul unsprezece.
La origine, colecţia de specii vegetale forma parcul unui castel, ce a aparţinut pe rând familiilor nobiliare Gyulay, Kún, Fáy şi Ocskay, dintre membrii acestora remarcându-se detaşat Fáy Béla, pasionat botanist şi membru al Academiei Austro-Ungare, preocupat de aclimatizarea speciilor exotice, subiect ce se regăseşte şi în opera sa ştiinţifică.
Mult mai aproape de şcoala mea generală se găseşte un alt castel cu parc, e drept, ceva mai puţin titrat internaţional, însă oricum impresionant, şi nu mai puţin frumos, fondat tot de familia Gyulay (Ferencz). De la o astfel de grădină şi sub influenţa tendinţelor din epocă, este posibil ca vreun învăţător din vechime să-şi fi adus în ograda şcolii acest mic suvenir exotic, poate pentru studiu sau doar spre delectare.
Sper să mai existe acolo, şi sper să reziste încă multă vreme!

Acestea fiind spuse şi, odată identificată precis specia, nu voi mai intra în detalii pe care le găsiţi abundent şi pe Internet, precum cele despre rudele mari, prezidenţiale, ale „moroancei de Luisiana”, care de-a lungul vremurilor a captat bunăvoinţa lui Thomas Jefferson sau atenţia lui Franklin Delano Roosevelt.
Adaug doar că, dacă voi putea şi voi găsi un lăstar-doi pe lângă pseudo-moroncul nostru dădător de portocale porceşti, musai îi voi planta în toamnă, atât pentru mine, cât şi pentru L..
Aşa sa ne-ajute Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

G-dot/ 8 aprilie 2014


1. Osage – trib de nativi americani (amerindieni) din SUA.

2. Bois d’arc/ bow-wood – însemnând lemn pentru arc, datorită folosirii tradiţionale ca material pentru fabricarea arcurilor de către amerindienii Osage, care i-au dat unul din nume, respectiv de Comanşi (altă populaţie amerindiană, evident, fără legătură cu neamul turcic al Cumanilor, care au trecut sau au rămas şi pe la noi, spre asimilare). Ca o paranteză, mulţi dintre pasionaţii şi specialiştii contemporani în arcuri susţin că lemnul de Maclura pomifera este superior, ca material de fabricare a acestora, chiar celui de tisa engleză/ europeană (Taxus baccata) – ceea ce, dacă m-ar pasiona armureria în general şi, mai ales, archeria, mi-ar cam da idei şi, poate şi, ceva bătăi de cap, având în vedere raritatea speciei la noi; noroc însă că încă nu mă atrag/ e domeniul/ domeniile :).

3. Spre deosebire de alte zone ale ţării unde fructul speciei „Citrus sinensis” e numit popular „portocală”, cuvânt preluat ca în mai multe alte limbi oriental-mediteraneene din lb. neogreacă (πορτοκάλι – portokáli), în dialectul nostru regional bătrânii îi spuneau „moroancă”, termen cu etimologie comună cu a vesticului „orange”, filiera lungă a introducerii acestuia în partea noastră de Europă fiind: limba italiană – „arancia” sau, mai precis, dintr-un dialect italian septentrional în care este folosit în varianta – „narancia” („naranza” – în dialectul veneţian), rezultat prin alterarea cuvântului arab – نارنج „nāranj”, preluat în această limbă din persană – نارنگ „nārang”, care la rândul său l-a introdus din sanscrită în care नारङ्ग „nāraṅga-s” înseamnă „portocal” (copac).
În timp, în Occidentul Europei, „n”-ul iniţial a fost suprimat, după unele păreri, sub influenţa franţuzescului „or” (= aur), sugerat de culoarea fructului acestei specii; termen care, prin îmbinarea cu forma articulată „(une) narange”, a generat numele telescopat „orange”. La noi, nu cunosc regula de transformare/ alterare a formei cu iniţială „n” (aşa cum, spre ex. l-au preluat şi vecinii unguri – „narancs”/ pl. „narancsok”) în cea cu iniţială „m” (mai apropiată de varianta vecinilor sârbi şi croaţi – „pomorandža”/ поморанџа). În fine, ca o ultimă precizare, în neogreacă s-au păstrat ambii termeni, nerantzia / νεραντζιά desemnând specia amară, introdusă în Europa în sec. XI, în timp ce πορτοκάλι (cu etimologie, se pare, ital. – „portogallo”) este numită portocala dulce, introdusă în Europa în sec. XV.



PS: căutând fără succes anii între care a trăit Béla Fáy, am găsit un mişto material promo cu referire la castelul omonim. Cred că e posibil să-l fi făcut ungurii deşi, ei musai ar fi extirpat din posterul motivaţional „the Tudor Crown” şi i-ar fi implantat în loc „Magyar Szent Korona”. Românii, la cum îi ştiu, mai mult ca sigur nu se bagă la de-astea, preferând să-şi anonimeze valorile sub eticheta de „Cele mai bine păstrate secrete ale lumii”... din ciclul „nu ne promovăm pentru că nu ne vindem”, eventual ne dăruim moca... etc. Ataşez oricum o imagine,.. în lipsă de poze cu „exemplarul nostru” de Maclura. (9 aprilie 2014)


PPS: Poze noi cu portocalu' lu' Osage ( – tribul; fără nicio legătură cu Assange – Julian Paul – redactorul-șef al site-ului WikiLeaks; deci: a nu se confunda!). Cu ocazia prilejului... cum altfel?... am trecut pe la portocalul de cal de la noi din sat și-am făcut poze în 2 rânduri:
1. pe semi-ploaie, cu cer noros și lumină slabă (datate: 09.09.2014)
2. respectiv, pe timp fain, cu soare bun și lumină convenabil ranforsată... (datate: 10.09.2014).
le atașez consecvent:.. (25 septembrie 2014)


PPPS: La ultima escapadă pe estacadă (în)spre locurile copilăriei, ca să mă exprim lud de ludic, am prelevat şi plantat doi din lăstarii bătrânului portocal de cal. Habar n-am (încă) cum se înmulţeşte specia asta. Fiind veche prin părţile noastre bănuiesc că şi-a elaborat o strategie. Cel mai probabil, din exemplarul iniţial/ original, au dat rădăcini superficiale, din care apoi au crescut lăstari, unii dintre aceştia ajungând la maturitate... Oricum, exemplarele în viaţă, fotografiate şi postate în acest album, nu par a avea vechimea pe care bănuiesc că o are aducerea şi aclimatizarea acestor pseudo-portocali lângă curtea şcolii generale. Prin seminţe, asta dacă pseudo-portocalele au, nu cred că se înmulţesc în condiţiile noastre pedo-climatice. Cel puţin eu nu am văzut lăstari autonomi, ci doar legaţi obilical sau, mai corect, radical (din „radix” = rădăcină în latină). Cum în vară am însemnat (în verde) câţiva lăstari, în toamnă i-am transplantat. În imagini se pot vedea rădăcinile portocalii care, proaspăt tăiate, lasă un suc lăptos, despre care nu ştiu dacă e sau nu toxic, aşa că recomand precauţie. (18 ianuarie 2015)
Promo Castel Simeria
Promo Castel Simeria
DSCF7092
DSCF7092
DSCF7093
DSCF7093
DSCF7094
DSCF7094
DSCF7095
DSCF7095
DSCF7096
DSCF7096
DSCF7097
DSCF7097
DSCF7098
DSCF7098
DSCF7099
DSCF7099
DSCF7100
DSCF7100
DSCF7101
DSCF7101
DSCF7102
DSCF7102

Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.