Planuri columbicole prea consistente nu-mi fac pentru anul în curs (2015). Sau, mă rog, dacă le fac, nu le mai trec pe „To-Do List”, pt. că iar’ rămân nebifate, la fel ca-n anu’ trecut. Cu norocu’, atunci am trecut pe infama listă doar obiective (aparent) de rang secund. Pe alealalte le-am cam bifat... (sau, cel puţin, aşa) zic...
Pt. început, gat voliera. Oricum, e aproape gata: mai am de pus odihnitorile, de făcut ieşirea la zbor (nu sputnik, deocamdată, ci ceva mai simplu) şi, apoi, de vopsit barem pereţii interiori – inclusiv de dat cu farbă pe „mobilier” (boxe & altele), urmând ca pe vreme mai caldă să feştesc şi pereţii exteriori. Cum nu pot aştepta până atunci, odată terminat interiorul, sper – cât mai repede, o voi popula cu prostanii (= guţani, în dialect local) din dotare, vreo 35 la număr.
Ar mai fi de pus şi feţele boxelor, însă cred că o să le pun abia după un sezon de la populare... când voi mai vedea ce retuşuri mai am de facut şi, eventual, mă voi fi decis ce rasă/ rase cresc în continuare...
Din păcate, cu toate că anul a început de 1,5 luni, deja am un „delay”. Noroc că ţine vremea cu mine şi frigul întârzie întru-câtva sezonul de reproducere. Din păcate îmi decalează şi mie graficul. Aşa-mi trebuie dacă am intrat în iarnă cu temele nefăcute!..
Despre retardul pe care îl înregistrez cu mai vechiul meu „Master-Plan” columbofil, cel cu „Salvarea raselor româneşti [...]: Porumbei cu talie mare ”, nici nu mai vb.. Pe 21-02-2013, referitor la asta, aveam suficient de bine conturate ideile, a.î. să le pot pune într-un topic – declaraţie preliminară de intenţie... Se cam fac 2 ani de-acu’, şi io nimic... :(
Probabil va mai aştepta treaba asta. Cu voliera din dotare (sper cât de curând să-i dedic aici un album cu poze): o super volieră făcută după posibilităţi şi în acord cu condiţiile locului, oarecum limitat (şi) de lipsa de experienţă în domeniu, limitare compensată însă cu multă implicare şi bunăvoinţă (atât din partea mea cât şi a unora dintre cei cărora le-am cerut sfaturi şi/ sau ajutor), cel mai probabil întrevăd a mă îndrepta spre o columbărie „cu de toate”, minunată dar nu foarte specializată, ca cele ale Domnilor
dieter.sunphoto.ro,
misirliu.sunphoto.ro /
zburatoriromanesti.sunphoto.ro, etc. (dacă rămân la ideea asta, îmi mai rămâne să-i chestionez în legătură cu managementul unei astfel de voliere, pt. că-mi pare destul de complicat de gestionat fiecare rasă, de evitat corciri, de selecţionat, etc.).
Conceptul ăsta de volieră nu prea e în acord cu (pre)concepţiile mele columbofile (personal apreciez crescătoriile dedicate unei singure rase, eventual unei singure culori a unei singure rase). Totuşi, având în vedere lacunele mele de implicare, faptul că voi creşte porumbei mai mult „(de) la distaţă”... în plus nu m-am decis asupra unei rase... să zicem că pt. început merge. Avantajul acestui gen de volieră e că bucură ochiul unui amator de porumbei mai mult decât oricare alta specializată strict. Dezavantajul e că dă mari bătăi de cap (cum spunea cineva într-un comentariu pe
sunphoto.ro: „rase multe – probleme multe”) şi (cred) face dificilă atingerea performanţei, atât din cauza disipării atenţiei (musai distributive) şi a eforturilor, cât şi a limitării bazei de selecţie... (la mine deja limitată la 20 de perechi – toate!...).
Dintre problemele implicite sau lacunele de concept ale volierei mele, cea mai importantă îmi pare faptul că a fost gândită ca o volieră universală (20 boxe: L = 60 x l = 50 x h = 40), ceea ce o face cam prea confortabilă pt. rasele autohtone (în principal din asta aş dori să cresc) de zburători/ jucători/ rolleri, şi prea limitativă pt. rase mai lungi & mai grele gen Salonte sau Azurii.
Totuşi, datorită universalismului are avantajul că poate funcţiona ca o ideală volieră-şcoală, „pe” care să-mi fac ucenicia columbofilă.
Referitor la planurile de populare şi/ sau la portofoliul de rase la care mă gândesc pt. început, chiar dacă îmi plac aproape toate româneştile, voi înclina spre cele vestice, pt. că-mi pare că sunt neglijate în ultima vreme... cel puţin în plan intern...
Dintre acestea, pe moment, mă gândesc[1] la: Jucător de Timişoara (preferabil linie veche), Roller de Timişoara, Zburător dungat de Arad, Zburător pestriţ de Arad, Zburător încălţat de Banat, etc. ... (nu neapărat toate, pt. că ar fi imposibil şi/ sau nu doresc să cresc 1-2 perechi dintr-o rasă nici măcar în această fază de debutant-aspirant).
Ca predilecţie îmi constat o aplecare spre linii arhaice, demodate, desuete chiar, precum acea obsoletă linie de Porumbei Jucători de Timişoara unicolori din care (pe albastru dungat) chiar dacă încă mai apar în cărţile lui Bonaţiu, (presupunând că ar mai exista) greu ar mai fi azi încadraţi în rasa din care făceau cândva parte. Cred că mi-ar place să am (şi) aşa ceva în volieră. Eventual chiar şi nemoţaţi, cum erau aceşti porumbei „mai la începuturi”(-le rasei). Asta însă ar însemna deconstrucţia rasei prin negarea şi raderea evoluţiei şi transformărilor sale mai mult sau mai puţin recente. Cum însă nu intenţionez să mă specializez în „columbofilie deconstructivă”, deocamdată mai reflectez asupra acestui aspect...
Dintre rasele şi proiectele de rase autohtone mai recent create sunt destul de atras de voiajorii ornamentali. Până în prezent am aflat de vreo 2-3 astfel de proiecte de voiajori rom., dintre care 2 (cred) în Bucureşti. (Nu-mi dau încă seama dacă Voiajorul de Bucureşti e distinct de Albaştrii şi Guţii de Bucureşti) şi dacă cele două vor evolua autonom, fără să conveargă spre Voiajorul românesc de frumuseţe.
Oricum, toate acestea arată mai mult decât interesant şi, mai ales ultima (VRdF) care, cred (dacă nu s-or mai fi schimbat lucrurile), este până una-alta singura rasă grea autohtonă omologată EE (din ce cunosc...).
Totuşi, cel puţin pt. anul în curs, cred că voi lăsa preferinţele înşirate mai sus la categoria viselor (columbofile) de viitor... şi voi acorda principala atenţie găinilor „bărbene” (
maidinromania.sunphoto.ro/II_-_a-ailalta_casa), pe care sper să le omogenizez în cadrul populaţiei sau, mai precis, a populaţiilor – două la număr, pe care le administrez (cam) de la distanţă (şi pe astea)...
Revenind însă la porumbei, în afară de guţani, din care cred că voi păstra chiar şi în anii următori câteva, puţine, perechi – mai cu seamă că de unele exemplare, cărora le cunosc detaliat povestea, sunt deja ataşat; voi încerca să găsesc perechi celor 2 porumbei de rasă (cred) cu care mă tot îmbie cunoştinţele.
Dintre ele, prioritar este „Gogoloi” (
maidinromania.sunphoto.ro/32_porumbarii_-_pi-djinn_stuff) un fel de VRdF fără pretenţii expoziţionale dar foarte simpatic ca animal de companie. Fiind deja bătrânel, cred, va trebui cât mai repede să-i găsesc consoartă.
Celălalt, „Ancuţu’” (
maidinromania.sunphoto.ro/321_Vernilion_-_Balan_-_Blanca_-_sau_ce-o_mai_fi), pare mai tinerel şi deja a luat în primire un/ o guţancă de conjunctură cu care a făcut şi a abandonat (deja!) un rând de ouă.
Mă mai documentez ce-ar putea fi (probabil Severinean) şi îi găsesc pereche şi lui cât de curând.
Dacă voi reuşi să-i reproduc cu perechi de acelaşi fel, probabil că şi în anii viitori voi creşte, pt. plăcerea mea, şi aceste 2 rase: VRdF şi Zburător de Severin, chiar dacă din aşa matcă e puţin probabil că voi obţine vreodată campioni sau măcar exemplare de calitate expoziţională...
În afară de aceştia, eventual, în limita posibilităţilor, încă din acest an voi cauta pe teren relicte columbofile din rasele de interes pt mine, gen: Salonte (Porumbel uriaş de Salonta), Calafeteni (Porumbel mare de Calafat), Ploieşteni-moţaţi (Porumbel moţat de Ploieşti), etc., eventual, Dobrogean-rustic (Voltat rustic dobrogean)[2]...
G-dot/ 15 februarie 2015, 15:15
[1] De fapt, o altă linie de gândire ar fi şi refacerea „stocului” tradiţional al volierei de agrement din zona mea. Îmi amintesc poveştile din copilăria tatălui meu care, în curtea şcolii primare avea o volieră de agrement, relativ divers populată, reprezentativă pt. rasele de interes local în acele timpuri:
pavă (= voltat) – de culoare albă, curat;
cavaler (= guşat) – de culoare albastru, cu guşă negricioasă-bleumarin (închis) şi cap alb, deci cu desen bălţat, posibil cu bălţătură scrisă, specifică mai multor rase de guşaţi...;
gainar (= porumbel găină-rustic, probabil... deşi cu o coadă mult mai verticală decât o au liniile din prezentul acestei rase...) – în culori de roşu şi/ sau negru;
jucăuş (= jucător) fără moţuri, micuţ, maroniu („cacao cu lapte”), mai inchis, spre roşu (probabil Jucător de Ardeal nemoţat – ciocolatiu... ceva asemănător, am mai prins şi eu în copilărie, numit tot „jucăuş” şi tot în cromatică ciocolatie, reprezentativă, pare-se, pt. această rasă în acea zonă şi acele timpuri)...;
poştaş (= voiajor) – de culoare mai deosebită la această rasă, şi anume: ciocolatiu;
plus altele „banale” - cu sensul de greu de identificat pt. un neavizat, posibil multe dintre exemplarele acestei categorii fiind produşi de hibridare proveniţi din rasele mai sus menţionate... .
Dintre acestea, 2 -3... poate 4 rase îmi atrag în mod deosebit atenţia: (în primul rând) jucăuşul ciocolatiu, găinarii şi, eventual cavalerii, din care Transilvania are prin secuime o rasă proprie, actualmente omologată de maghiari: Kakasdi Székely Begyes/ Gusás. Totuşi, cel vechi local, de la noi, cred că avea aripi colorate, deci posibil aparţinea altei rase...
Ar mai fi şi poştele ciocolatii. Cândva se găseau destule la voiajoriştii antedecembrişti din satul meu. Cum însă, de regulă, erau mai puţin performante decât culorile mai apropiate de uniforma „sălbatică” specifică pt. Columba livia, nu au fost perpetuate decât, mai mult, ca varietate decorativă.
[2] Nu sunt naiv! Realizez că majoritatea exemplarelor din aceste rase sunt replici recent create. Totuşi... zic... :)
