În imagini mai mult sau mai puțin recente, mai mult sau mai puțin dezamăgitoarele mele bărbene, ușor degenerate oarecum (în raport cu expectaţiile mele, mai mult ca talie...) dar, sper, încă nu o fundătură genetică! REITEREZ!: Poate trebuia să mă implic mai din timp şi mai mult în conservarea şi ameliorarea lor!.. vina, atâta câtă e, îmi aparține în exclusivitate!.. Dacă arată bine și dacă au fost îngrijite întocmai și la timp, meritul aparține tatălui meu; singurul merit pe care îl am, relativ la această varietate de vietăți, e acela că le-am remarcat, le-am plăcut, am ținut de ele mai mult cu inima decât cu dinții (de asta și mai există!) și nu le-am lăsat să dispară un sfert de secol...
Oricum ar fi, pt. mine sunt „ale mele”... Regret că nu am priceperea ca, din cele câteva exemplare mai deosebite, să obțin un lot omogen pe animite trăsături... Deocamdată nu reușesc nici măcar să îmi elaborez o strategie coerentă, ori măcar un ideal spre care să îndrept selecția...
În urma concentrării genetice, la promoția de anul acesta (2014) au fost potențate unele caractere precum încălțătura, tot mai evidentă la tot mai multe din serie și tot mai des dublată de picioare gen catalige (se pare că genele Brahma lovesc puternic din urmă); apoi bărbile – unele exemplare având suplimentar, la ceafă, și penaj în formă „glugă” separată de penajul anterior al gâtului printr-un șanț vertical destul de bine evidențiat. La masculi (Engels, Silver), probabil după apariția pe gât a penelor lungi de adult, șanțul se va acoperi. Vedem!..
În rest, spre deosebire de promoția de anul trecut (2013), mai puține exemplare sunt scurte pe picioare și îndesate. La fel, mai puține au acea postură tipică, cu spate dscendent și coada-racletă: lungă-n vânt și verticală. Anul trecut nu le-am apreciat. Acum regret. Cele câteva femele cu aceste trăsături relativ omogen prezentate, au fost excluse de la reproducție. Ce va mai scăpa din ele sper să înclud în matca de anul viitor (2015).
La fel, mă bătea gândul să le scot încălțătura prin selecție. Acum cred că sunt mai frumoase încălțatele. Dacă aș știi cum, le-aș direcționa spre încălțătură slabă, fără pene lungi pe „fluiere” – mai mult cu jambiere și degete libere; în schimb aș insista pe dezvoltarea panașilor-fanioane de pe ... „coapse” (au găinile așa ceva? – rog scuzați limbajul improvizat).
În fine, unii dintre cocoșei, de regulă cei mai bărboși, sunt destul de „găinoși”. Mie îmi plac așa, chiar dacă nu sunt tocmai masculi tipici, însă asta îi diferențiază de comunii de țară. Am avut cocoși cu cozi lungi și verticale ca de puicuțe (Cocoșul de munte). Din păcate nu au supraviețuit picajului, canibalismului și strivirii cauzate de stres (am mai scris prin textele despre aceste găini că populația pe care o creștem „evoluează” spre a fi tot mai sălbatică și mai predispusă la stres).
Ca o observație interesantă: puii din acest an, lăsați liberi prin cele 2 curți ale gospodăriei, au tendința să se agrege în grupuri mici (2-3 buc.) pe criterii de similaritate a aspectului: „cocoșii de munte”, când trăiau, între ei; negre-arămiile mascul + 1-2 femele, doar împreună; negre-argintiile, doar între ele; etc.. Nu am o explicație. Mi-a părut însă straniu. Seara, la culcare, toate stau închise împreună. Abia dimineața se separă pe categorii. Să provină oare de la aceeași găină-mamă și ei să „simtă” cumva genetica (mai multă) în comun?.. Până anul ăsta nu am mai văzut așa ceva...
În prezentul album am căutat să evidențiez în prim-planuri unele exemplare care apar în albumele consecvente.
Protagoniști:
a. masculi bărboși (2014):
a1. categoria I:
– Bălțatul (românesc)
– Engels (Friedrich)
– Silver (a.k.a. – Argyr)
a2. categoria a II-a:
– Columbianul (Marele alb)
– Cooper (Alice)
– Blue (Big)
– Cocoșul de munte
... atâția am identificat cu barbă, sper să nu fi scăpat vreunul!..
b. femele mai deosebite (2014):
b1. bărboase:
– Roșia de munte
– Neagra de munte
b2. moțate-bărboase-ncălțate:
– Alba-moață
– Neagra-moață
b3. pelege (gât-golaș):
– Șarga-peleagă
– Neagra-peleagă
Dintre aceștia, Bălțatul e cel mai bine conformat, chiar dacă nu are proporțiile și postura cobby – spre găinoasă care a consacrat cocoșii din linia noastră de bărbene. Probabil el va fi „șef de promoție 2014” dacă supraviețiuește. Are ceea ce bătrânii noștri ar numi în dialect „ștelung fain” (din germ. stellung = poziție, postură, clasă).
Engels – numit așa după barba remarcabilă, e cel mai bărbos bărbean 2014. Cel puțin dintre cei care au supraviețuit. În plus se remarcă prin cromatica mai deosebită: negru-bronz stropit cu alb + câteva remige albe. La asta se adaugă „ceafa de cobră” - formațiune de pene care până la generația asta de pui, dacă apărea, era slab dezvoltată. Sunt curios cum va evolua linia aceasta de găini dacă vom continua izolarea reproductivă...
Puncte slabe: Engels este prea cobby, prea ca bărbenele inițiale... Altfel el ar fi șeful promoției sale. Probabil însă că va arăta ca Picu & Ochilă... Vedem!
Silver e aproape la fel de cefos și de bărbos ca și Engels, doar că nu e așa special la culoare. În schimb are avantajul că e mai înalt, având postură aproape „normală” spre zveltă. Vedem ce iasă. Până acum a fost cam sensibil în sensul că sporadic șchiopăta. L-am tratat însă cauza cred că au fost traumele căpătate la săritul gardurilor, moment în care își mai agață picioarele (are obiceiul ăsta, singurul dintre toți din generația lui...). Sper să supraviețiuască până la maturitate deplină!
-------------------------------------------------------------------------------------------------
La calitatea a 2-a: Columbianul – nu e foarte aspectos după gustul meu, însă e foarte mare comparativ cu frații. Cred că moștenește vreun strămoș îndepărtat Brahma herminat deschis...
Am cam început să fac mofturi anul ăsta, când e primul an în care am mai mult de 3 masculi bărboși... Altădată eram fericit să am la matcă „columbeni” mai puțin faini ca ăsta... :D
Deocamdată îl păstrez ca rezervă, poate voi avea nevoie de un ameliorator al taliei... De fapt, deocamdată vor fi păstrați toți bărboșii, atât masculi cât și femele...
Cooper – îl moștenește la culoare pe bunicu-său, tatăl lui Picu. Ca postură e mai înalt și mai zvelt.
Blue – cred că va avea culoaea lui Picu. Ca și conformație e zvelt ca și Cooper. În anii trecuți am avut asemănători frații lui Picu, cu deosebirea că aceia erau mai slab încălțați...
Cocoșul de munte – intră la categoria „exemplare pe care nu le mai deținem” (lost in mission). A murit în săptămâna care a urmat sesiunii foto; noaptea, cel mai probabil strivit și/ sau sufocat de frații săi. Avea sechele și de la picaj & canibalism, însă erau ușoare, nu fatale... R.I.P.
Era deosebit prin coada-șpaclu erectă, foarte lungă, atipică pt. puii masculi. Nu știu cum ar fi evoluat. Datorită crestei mici de tip rose (comb), la etapa de dezvoltare la care a fost fotografiat, avea un profil/ portret care aducea ușor cu cel de Tetrao urogallus... sau... greșesc?..
De trecut l-am pus la „calitatea a 2-a”, singura lui hibă fiind însă doar aceea că nu a supraviețuit. Altfel, ar fi fost printre favoriți, cu profilul ăla convex (care în timp, la maturitate, după creșterea crestei, s-ar mai fi atenuat ca formă...) și încălțătură slabă pe piciorul inferior dar cu manșete mărișoare pe pulpă...
-------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------
La femele, Roșia de munte și Neagra de munte (probabil sora care i-a supraviețuit Cocoșului de munte), sunt varianta sau ediția 2014 a femelelor bărbene de anul trecut. Au aceleași conturui însă sunt mai înalte pe picioare. Acum, dacă mă gândesc bine, cele de anul trecut arătau mai interesant. Dacă vor mai fi viabile și în 2015, le voi include la matcă și pe bătrânelele „cocoașe de munte”.
Anul acesta mi-au reapărut exemplare „full option”: adică cu moț, barbă, încălțări... mai lipsea gâtul golaș... Cum nu încurajez exemplarele cu astfel de dotări complete, pt. că deja există mai multe rase care le au, le voi păstra la matcă doar așa, pt. decor și diversitate... asta cel puțin deocamdată... (încă mă mai bate gândul să-mi conduc selecția în conformitate cu concepțiile locale: un singur tip somatic de găini; mai multe tipuri de brizbrizuri – moț, gât-golaș, creastă simplă sau bătută, etc. – la toate barba fiind „un musai”, că doar de-aia sunt Bărbene, nu?)...
De asemenea, (și) anul ăsta mi-au apărut pelege (= gât golaș, comun, de țară). Una are și moț. Mă bucur că nu se pierde sporul... Cum spunea și Domnul
traktor.sunphoto.ro (aici:
traktor.sunphoto.ro/3_Decembrie), „Eu cred ca fiecare crescator din Romania ar trebui sa aiba cel putin cate un exemplar Gat Golas in curte!”
Da!, absolut, achiesez!!!
Vă las cu imaginile, dorindu-vă: SPOR ÎN TOATE CELE BUNE!
G-dot/ 1 octombrie 2014
PS: Pentru detalii privind originea acestei populaţii:
maidinromania.sunphoto.ro/20_preambul_-_prezentari_preliminare_-_plus_alte_chestiuni_premergatoarePPS: Pentru alte detalii, planuri & plănăreli privind această populaţie:
maidinromania.sunphoto.ro/Barbeana_de_Hunedoara 
