Involtul

Într-adevăr diferă de fraţii lui cu barbă. Dintre cei fără barbă am mai avut în respectiva serie masculi asemănători. Unul era fix aşa, inclusiv ca şi culoare şi creastă (rose), doar că îi lipsea barba şi era, la varsta la care a fost sacrificat, ceva mai mare decât „Învoltul”. Asta nu înseamnă însă că la maturitate ar fi păstrat acest avantaj. Din experienţă ştiu că bărboasele din linia noastră sunt tardive şi invariabil sunt depăşite (până la un punct) în dezvoltare de suratele lor fără barbă. Fenomenul e potenţat mai ales la masculi. De regulă spre vârsta de un an decalajul e recuperat .

„Taţii” acestui exemplar erau similari ca proporţii şi postură sau, poate, uşor mai zvelţi şi mai puţin îndesaţi. După gusturile mele cam prea uşori (cam ca tipul de ouătoare mediteraneene). Habar n-am de ce au dat şi pui „scurţi” precum „Ochilă” & „Roşca”...

Dintre găinile cu care apare în imagini, cea roşie e o bărboasă cu aspect de „Americană” (aşa sunt numite la noi piticele de rasă comună), doar că nu e bantam, având talia aproape cât a unei găini ouătoare (gen ISA).

Cealaltă găină (Adiţă) nu ştiu exact ce e. Noi am cumpărat-o într-un lot de broileri banali. Abia după acoperirea cu pene a căpătat culoarea asta atipică la broiler. Oricum, (exceptând culoarea) conformaţia, talia, viteza de dezvoltare au fost identice cu ale fraţilor ei. Iniţial, când era mică, am crezut că s-a murdărit cumva. Posibil ca firma producătoare să fi „greşit” schema de încrucişare sau să fi rătăcit între broileri şi exemplarul ăsta dintre Kabiri. Habar n-am. Kabir nu am văzut până acum decât în poze...

Cât despre rolul ameliorator, sunt interesat, de ce credeţi asta? (Înainte de anii '90 oamenii de la noi mai păstrau la matcă din femelele broiler de atunci (erau hrănite cu făină de mălai, păsat = spărtură mai mare de porumb, porumb boabe, etc. - fapt care nu le dezvolta exploziv) şi de regulă, prin asta, creşteau talia populaţiei lor de găini, însă (tot) de regulă nici acei hibrizi de broileri nu aveau viaţă lungă. Se îngrăşau prea mult şi nu supravieţuiau mai mult de un an – mai cu seamă că adăposturile tradiţionale la noi erau suspendate la 1- 1,5 m., ceea ce ducea ades la accidente şi aterizări cu problemă...).

sunt curios: din ce proveneau "rachetele"?

pt. ameliorări trebuie să mă documentez temeinic. cred că rasele americane sunt cele "mai în acord" cu gusturile şi preferinţele românilor. probabil se pretează cel mai bine la exloataţiile artizanale gen "backyard" - sau "de subzistenţă". dacă nu abandonez de tot ideea de a stabiliza o rasă din bărbenele noastre, ar trebui poate să am în vedere acest segment. un studiu de piaţă-locală, chiar şi superficial, m-ar ajuta în sensul ăsta. mai vedem!...

până acum, cu puţina experienţă pe care o am, m-a interesat mai mult aspectul şi, eventual, caracterele atipice care diferenţiază unele exemplare din masa "comunelor" de ţară.

mă tot gândesc să ader la un grup sau asociaţie specializată, unde cu puţin noroc să găsesc mentori dezinteresaţi şi volubili, de la care să învăţ. cum cresc animale doar "prin reprezentanţi", aş fi cam penibil, cred... până acum neauzind de membri "simpatizanţi" în vreo astfel de organizaţie, ci doar de crescători care au animalele lor la ei acasă .... :)) iarăşi, vedem...

Vă mulţumesc! Nu aveam neapărat în minte un mentorat instituţionalizat, ci contactul cu crescători experimentaţi de la care să învăţ... poate că e cam mult şi asta... aveţi dreptate...

Ideea cu creşterea "de performanţă" făcută la distanţă mă încurajează întrucâtva. Mi-ar place să fac asta cu porumbei şi găini deşi, cel puţin la porumbei, mi-aş dori să îi văd zilnic, să urmăresc cum se dezvoltă fiecare pui, etc. ...

Mai văd... oricum, problema rămâne: trebuie să învăţ cât-de-cât... şi trebuie să încep cumva, de undeva... :)

vă mulţumesc frumos!