47 Roza Montana

Fără nicio legătură cu Hannah, Roza Montană (cu „ă”! – doar că formatul impus de SunPhoto mă împiedică să folosesc diacritice în titlu) este numele pe care i l-am dat unui soi de trandafir. L-am numit aşa după Roşia Montană, locul său de origine. Nu ştiu cum îi spun localnicii, însă bănuiesc că nu are un nume special. Ca un hâtru urbanizat conjunctural ce tot mai mult sunt, îmi şi imaginez cum, pe principiul naming-ului pentru câinii comunitari bozezaţi Căţel(u’) sau a căţelelor de proximitate botezate Fetiţa, acest trandafir ar putea fi (de)numit local Trandafiru’... (şi de data asta, fără legătură cu „maestrul” Alexandru Trandafir, Fănică Patraulea & Gogu Steriade, ori cu B.D.).

În urbea cu pricina am întâlnit acest trandafir în vreo câteva locuri – margini de drum/ garduri, gospodării, cimitire chiar (cred, dacă nu cumva mă bântuie vreo falsă amintire). Cum nu am mai văzut altundeva, am hotârât să am şi un astfel de soi, drept pentru care am cerut la plecare butaşi de la o foarte amabilă doamnă a locului. Mi s-a dat permisiunea să iau după pofta inimii, iniţial doamna crezând că vreau un întreg buchet. Am luat 3 butaşi, i-am plantat „cu borcanul” (floricultorii ştiu metoda, nu o mai detaliez); deşi sunt foarte firavi, par prinşi toţi până acum.
Aparenţa puţin robustă a exemplarelor mele poate fi dată de diferenţele pedoclimatice, apoi de faptul că localnicii nu îi înmulţesc aşa, ci preferă să îi altoiască pe măceş; sau, poate, pur si simplu pt. că nu au avut (încă) răgazul să se dezvolte...

Ca aspect, floarea e rustică, relativ austeră, de o frumuseţe discretă, deosebită şi prin asta de cea a soiurilor contemporane uzuale care, tot mai mult, îmi par dopate, apretate, genetic modificate şi, mai degrabă decât cultivate, fabricate industrial, pe bandă rulantă, în serii interminabile, etc., etc., de nişte „serial producers” în formă de RoboElf-i.

Cred că de asta am remarcat-o şi m-a şi atras ideea de a o răspândi. Sare în evidenţă, dacă pot să spun aşa, tocmai prin frumuseţea ei discordantă cu vremurile noastre pline ochi de exagerări.
De la prima vedere i-am reţinut discreţia şi austeritatea aproape protestante, însă nu în sens confesional, fronda de data asta nefiind îndreptată împotriva unor credinţe şi practici religioase ci contra exagerării, augmentărilor inutile în normalitate, necesare tocmai pentru a face posibilă stimularea senzorială a sufletelor contemporane împietrite.
Nu ştiu acum dacă aceste trăsături ale soiului au fost determinate, impuse chiar, de condiţiile pedoclimatice ale Munţilor Apuseni sau, mai larg, ale Carpaţilor Occidentali, ori dacă ele preexistau aducerii lui în zonă şi doar au constituit principalul criteriu de selecţie şi adopţie, tocmai pentru că fac floarea să cadreaze prin modestia ei atât cu spiritul locurilor cât şi cu firea moţilor...

BREF: oricum ar fi, Roza Montană nu e aşa, ca alte roze – banală adică. Vine din alte locuri şi, mai ales, din alte vremuri, sau, cel puţin, aşa pare. Are flori de dimensiuni modeste, uşor învoalte („bătute” – de noroc estetic; altfel nimic violent, desigur). Ca şi culoare, acestea sunt de un roz-mediu spre deschis, din câte îmi amintesc... ştiţi poate, acel roz arhetipal pentru specia asta, gen „à point”.
Prin urmare, Roza Montană e o „roză rozé” – de nuanţă impecabilă şi farmec implacabil, neaducând nici măcar... vag... cu vreo culoare încadrabilă în „paleta va-jay-jay”.
Astfel, atât prin formă cât şi prin culoare, a cărei logică estetică e plasată dincolo de estrogen şi testosteron, transcendând orice orientare şi/ sau tendinţă, acest soi de trandafir unisex se potriveşte la fel, foarte bine, atât într-un buchet de mireasă feministă cât şi într-o butonieră de rever a unui mire macho.

Cam atât deocamdată în prezentarea soiului. Poate că mai mult am să detaliez cu altă ocazie.
Deşi în curând se va împlini un an de când am adoptat şi acest soi, prins cu altele, m-am tot codit să-l prezint. Motivul pt. care o fac acum, chiar şi aşa succint şi nedocumentat, a fost un eveniment care mi-a adus bucurie.
Astfel, astăzi, 23 iunie 2014, am avut deosebit de plăcuta surpriză să constat că unul dintre cele 3 exemplare de Roză Montană a făcut prima floare. Şi asta s-a întâmplat discret, cum altfel?.. deşi am vizitat-o şi zilele trecute, până azi nu am observat nimic prevestitor. A înflorit cu aceeaşi discreţie care îi caracterizeată frumuseţea şi, în definitiv, întreaga prezeţă şi existenţă.

Postez (mâine, când sper să le descarc) şi câteva imagini luate rapid, cu ce am avut la îndemână...
Spre deosebire de florile pe care mi le amintesc din vara trecută, floarea aceasta e cu o nuanţă mai închisă la culoare. Este însă posibil să se mai deschidă (şi la culoare şi la formă) la maturitate. Vedem!.. :)

Până atunci, vă urez: LA BUNĂ VEDERE!, deci... :p


G-dot/ 23 iunie 2014